Blog-ul functioneaza 100% in Mozilla Firefox.
Acesta se poate Downloada de AICI

sâmbătă, 30 iunie 2012

The Mayan Word ... (Documentar)

Pentru ca toata lumea vorbeste de profetiile mayase, dar nimeni nu ii asculta pe .. mayasi ... :)

duminică, 6 mai 2012

INFINITUL - Calatoria Suprema ... (Documentar)

"Infinitul – Călătoria Supremă (Infinity – The Ultimate Trip) este un documentar care a fost realizat în 2009 de Jay Weidner. Filmul are o distribuţie uimitoare, reunind profesori de renume mondial, autori, experţi şi vizionari cum ar fi Neale Donald Walsch, Gregg Braden, Brian Weiss, Alberto Villoldo, John Holland, Renate Dollinger, Stanislav Groff, Dzogchen Ponlop şi Robert Thurman. Împreună, aceste persoane ne dezvăluie din experienţa lor despre incredibila noastră natură infinită. De la povestirile amuzante şi până la cunoaşterea profundă a acestor aspecte, documentarul oferă o experienţă excelentă pentru oricine îl priveşte cu mintea deschisă. Filmul explorează natura noastră infinită şi nemuritoare precum şi aspecte fundamentale despre viaţă, moarte şi viaţa de după moarte. El prezintă nişte mesaje fundamentale pline de claritate, optimism, speranţă şi pur şi simplu spulberă anumite tipare învechite despre sufletul nostru şi integrarea lui în spectacolul magic al vieţii. Documentarul ne poate face să trăim, prin reamintirea înţelepciunii noastre, un răspuns viu la eternele întrebări..cine suntem, de unde venim şi încotro ne îndreptăm?! Metaforic vorbind, filmul chiar este o călătorie de extindere a conştientizării personale, începând de la tărâmul fizic în care existăm în prezent şi până la lumile de dincolo, graniţa dintre acestea fiind aproape insesizabilă. Acest documentar face parte din categoria documentarelor spirituale de top pentru că mesajele sunt minunate, logice, simple dar profunde în acelaşi timp. Ele nu sunt nişte teorii sterile, ci sunt încărcate de trăirile şi experinţa spirituală a interlocutorilor. Înainte de a viziona acest documentar este bine să reţinem părerile a doi critici de film : “Acest film merită văzut şi absorbit…iar şi iar.” “Ce cadou incredibil este acest film. Atinge ceva în adâncul tău. Ne deschide inima, ne curăţă mintea şi ne ajută pe toţi să îmbrăţişăm misterul morţii.” Psih. Adrian Cotună SURSA: http://adriancotuna.wordpress.com/

2012 - WILL THE ANUNNAKI RETURN? (Documentar...)

Sitchin este cel care a inspirat teoria conspiratiei reptiliene al carei reprezentant de seama este David Icke. Teoria lui Zecharia Sitchin, potrivit căreia Anunnaki (locuitorii de pe Nibiru) au populat cândva Pământul, şi-a găsit adepţi în rândul celor care interpretau cam în acelaşi sens Biblia, mai precis Geneza, făcând corelări cu Enuma Elish, cartea creaţiei la babilonieni. Anunnaki ar fi existat pe Terra, la fel ca personajele din Sfânta Scriptură, stabilindu-se în zona de azi a Iranului, Irakului şi Egiptului şi construind totodată un centru spaţial subteran în Sinai şi două piramide, ca faruri pentru navigaţie, la Giza. După ce şi-au amestecat genele cu o rasă inferioară, Homo Erectus, dându-i naştere lui Homo Sapiens, au părăsit Terra, pentru a se întoarce pe planeta lor. Dar ar urma să se întoarcă, eveniment asociat de unii cu sfârşitul lumii, pus la rându-i în legătură cu ziua de 21 decembrie 2012, când se termină foarte precisul calendar mayaş, denumit Numărătoarea Lungă. Să fie oare anticiparea implicită a coliziunii dintre Pământ şi un alt corp ceresc (poate chiar Nibiru)? Sitchin susţine că Nibiru este o planetă cu o orbită eliptică în jurul Soarelui, care are o perioadă de revoluție ce variază între 3450 şi 3600 de ani. În 1993, prin mediile electronice încep să circule veşti alarmiste despre faptul că o planetă de 4 până la 8 ori mai mare decât Pământul se deplasează spre Terra, ameninţarea fiind identificată cu ciudata planetă Nibiru, considerată ipotetic drept cel mai mare obiect din exteriorul sistemului solar. Pe acest fond, anunţul din 2003, publicat în revista “Science et Vie”, potrivit căruia a fost observată a douăsprezecea planetă în sistemul nostru solar, a dat apă la moară celor care aşteptau Apocalipsa, bazându-se pe scrierile sumeriene unde se vorbeşte despre 12 corpuri cereşti. “Planeta X”, cum i s-a spus noii descoperite, a primit, în august 2005, indicativul: 2003-UB-313. Ea a fost însă imediat identificată cu legendara Nibiru, dat fiind că ambele ar descrie aceeaşi traiectorie eliptică, perpendiculară pe planul sistemului nostru solar. Reprezentată pe plăcuţele sumeriene sub forma unui glob cu aripi – transfigurat ulterior într-o acvilă- Nibiru ar avea, se crede, o viteză orbitală mai mare decât cea terestră, motiv pentru care timpul pe planeta respectivă ar fi dilatat. Asta ar însemna că Anunnaki – la rândul lor înfăţişaţi drept oameni cu aripi şi cap de pasăre sau reptilă, asemeni Şarpelui cu pene mayaş - Quetzaquatl - trăiesc mult mai mult decât pământenii. Sunt şi voci care susţin că, la trecerea lui Nibiru prin preajma Terrei, aceasta prinde să se rotească mai repede pe orbita solară, determinând dilatarea timpului şi pentru pământeni, ceea ce ar explica de ce personajele Vechiului Testament trăiau până la 900 de ani. Interesant este că desenele păstrate de mii de ani arată fiinţe ciudate purtând ceva pe cap (un coif, o cască?) şi altceva la mână (un ceas, un sistem de comunicare?), unele ţinând în palme un fel de vase rituale, din care pulverizează lichid sau pulbere lângă un altar deasupra căruia staţionează un cerc cu aripi ( un OZN?). Amatorii de senzaţional consideră că Anunnaki erau de fapt reptilieni (vezi de exemplu cărțile lui David Icke), dar că le-ar fi interzis pământenilor să-i imortalizeze grafic în adevărata lor formă, motiv pentru care apar stilizaţi, ca oameni cu cap de reptilă sau de pasăre (căci veneau din cer). De altfel, scrierile sumeriene ar susţine că, la începuturi, un satelit al lui Nibiru a lovit planeta Tiamat, din care s-au format “Cerul” (centura de asteroizi dintre Marte şi Jupiter) şi Pământul. Oferindu-ne o abundență de probe, Sitchin analizează și calendarele mayașe, profeția reîntoarcerii, apoi ghidează ascultătorul tălmăcindu-i profețiile biblice, pentru a concluziona și a extrage din noianul scrierilor antice, pe care le-a studiat o viață întreagă, predicții precise privind așa zisul "Sfârșit al Zilelor". Ca un fapt divers, acum câțiva ani se tot vorbea în cercurile cinefililor de o viitoare superproducție americană, o trilogie de tipul StarWars, bazată pe opera controversatului Zecharia Sitchin și intitulată 1ANUNNAKI. Deși acest proiect interesant a fost foarte bine pus la punct de regizorul-producător Jon Gress și validat și de producătorii asociați de la Hollywood, până la urma a fost abandonat fără explicații, nimeni nu l-a mai văzut pe Jon Gress, care "s-a retras intr-un loc ținut secret" și care a dat un scurt comunicat : "Proiectul original One Annunaki este mort". Informația se poate verifica ușor căutând pe google. Acum nu știu dacă a fost vorba sau nu de cenzură, dar în cazul în care un SF este cenzurat, pe mine mă determină să cred că nu e SF, e realitate!" SURSA: http://sub-lupa.blogspot.com/

Secretele Alchimiei, Marea Cruce și Sfârșitul Timpului (Documentar...)

Documentarul face niște conexiuni uimitoare care ne vor determina din nou să ne gândim că trăim niște timpuri cel puțin interesante. Poate că vom apuca să trăim acest Sfârșit al Timpului, sau poate că timpul și lumina ne vor schimba, ne vor transforma în niște ființe superioare. Dar când se va întâmpla asta ? Pe 21 Decembrie 2012 ? Nu cred că poate ști nimeni cu exactitate, însă este cert că am intrat în "Anotimpul Marii Cruci" și multe schimbări vor veni în anii care vor urma... sursa: http://fymaaa.blogspot.com

marți, 21 februarie 2012

Gandurile şi cuvintele noastre ne creează realitatea în care traim ...

Intr-o dimineaţa, un tanar artist intra intr-o cafenea, fiind foarte entuziasmat ca a fost angajat să picteze portretul unui om cu bani care avea o firma de construcţii. In timp ce işi savura cafeaua bucuros, văzu un ziar lasat pe masa vecina in care era tiparit cu litere mari următorul titlu VIN VREMURI GRELE. Incepu să se gandească tot mai mult la aceste cuvinte.
Patronul cafenelei trecu sa-l salute şi vazandu-l ingrijorat, il întreba daca s-a intamplat ceva. Acesta i-a raspuns trist ca trebuie sa plece, caci “vin vremuri grele”, aşa ca trebuie să munceasca la lucrarea lui.

Proprietarul cafenelei incepu să se macine ca poate chiar „vin vremuri grele”. Devenea din ce în ce mai ingrijorat pe masură ce se gandea la vorbele tanarului. Işi suna apoi soţia rugand-o sa nu se supere dar că trebuie sa-şi anuleze comanda pentru rochia cea noua, deoarece este cam scumpă şi s-au anunţat „vremuri grele”.

Aceasta sună la magazinul unde işi comandase rochia şi o ruga pe patroana sa-i anuleze comanda. Işi ceru scuze dar …„Vin vremuri grele” şi trebuie să facă economii.
Patroana n-a avut incotro şi anula comanda... şi isi aduse aminte ca auzise candva la ştiri ca „Vin vremuri grele”, aşa că a sunat imediat la firma de construcţii pe care o angajase pentru executarea unei lucrări de extindere a magazinului. L-a anunţat pe constructor ca va renunţa pentru moment la lucrare, deoarece “ vin vremuri grele “ şi nu işi poate asuma un asemenea risc in acest moment.

Constructorul s-a intristat la auzul acestei veşti, motiv pentru care s-a grabit sa-l sune pe tanarul artist spunandu-i că doreşte anularea comenzii pentru portret, intrucat „vin vremuri grele” şi acesta nu este un moment potrivit sa cheltuie banii pe lucruri artistice.
Copleşit de suparare, tanarul artist a acceptat cu resemnare vestea, ca doar s-a intamplat aşa cum a anticipat. Simţindu-se trist, porni inspre cafeneaua favorita sa-şi inece amarul cu un pahar de vin.

In timp ce statea din nou aşezat la masa lui, zari ziarul pe care scria „Vin vremuri grele”. De data asta s-a ridicat şi a luat ziarul pentru a-l cerceta mai bine. Data ziarului era din urma cu 5 ani…Cineva despachetase farfurii pentru restaurant.

Secrete ascunse la vedere ... (Documentar)

joi, 16 februarie 2012

Sindromul lumii rele - Violenţa mass media şi cultivarea fricii... (Documentar)

"Lansat în Portugalia, la Avanca Film Festival, în iulie 2010, acest nou film, "The Mean World Syndrome", în regia lui Jeremy Earp, unul dintre creatorii lui Consuming Kids, readuce în actualitate munca de o viaţă a unui împătimit, George Gerbner, care a pus în dezbatere, la modul ştiinţific şi nu simplist - cum s-a procedat permanent, încă de la începuturile filmelor sonorizate - o problemă presantă şi mai mult decât actuală, a violenţei generalizate propagată prin toate variantele mass media şi a efectelor ei cumulative asupra unor spectatori frecvenţi, de toate vârstele, dar în special asupra copiilor, cărora le poate modela comportamentul şi caracterul, într-un mod total nedorit.

Timp de ani de zile dezbaterea s-a purtat, cu furie şi desigur subiectivism, între savanţi, politicieni şi părinţi îngrijoraţi, privind efectele violenţei asupra spectatorilor, dar, din păcate, la modul intenţionat cred eu, disputa s-a cantonat pe viziunea trivializată a inducerii unui comportament mimetic imediat, eroare care, lăsând la o parte excepţiile de la regulă, le-a permis manipulatorilor mass media să ridiculizeze cu uşurinţă acest gen de acuzaţii, care nu puteau rezista în faţa unei analize ştiinţifice mai profunde.

Născut în Budapesta şi emigrat în SUA la finalul anului 1939, George Gerbner obţine o licenţă în jurnalism la University of California, Berkeley, în 1942, un an mai târziu înrolându-se în Oficiul Serviciilor Strategice, precursorul CIA, pentru a putea participa la război, fiind persoana care l-a identificat şi arestat pe prim-ministrul fascist al Ungariei.


Ca decan al Annenberg School for Communication de la University of Pennsylvania (1964–1989), Gerbner iniţiază în 1968, "Proiectul de cercetare a indicatorilor culturali", pentru a documenta tendinţele manifestate de emisiunile televizate şi modul cum schimbările acestora afectează viziunea telespectatorilor asupra lumii.

În concluzie, opera lui Gerbner aparţine unui deschizător de drumuri, care a iniţiat ştiinţific operaţiunea de expunere a mecanismelor intime de manipulare socială, prin violenţă, ce stau la baza fenomenului mass media, apariţia şi generalizarea internetului uşurând substanţial, însă - prin accesul la surse alternative de informare - demolarea mitului monopolului informaţional deţinut de trusturile de telecomunicaţii, care prin meschinărie şi mercantilism ne-au îndreptat încet dar sigur către acceptarea legislaţiei represive a statului fascist global, cu reprezentări gen Codex Alimentarius sau ACTA."

Sursa: Marian Matei

The Mean World Syndrome [RO] from DigitalarenaTV on Vimeo.

Anonymous messages to Romania ...





miercuri, 1 februarie 2012

Unde este divinitatea omului ? (O poveste cu talc...)

Potrivit unei legende hinduse , a existat o vreme in care oamenii erau zei , dar ei au s-au folosit peste masura de divinitatea lor , iar Brahma, stapanitorul zeilor , a hotarat sa le-o ia si sa o ascunda intr-un loc unde ei nu ar putea niciodata sa o gaseasca.

"Unde sa le tainuiesc divinitatea ?" Acesta intrebare il framanta intr-atat pe Brahma incat s-a hotarat sa adune toti zeii la sfat.
"Sa o ingropam adanc in pamant" , au spus zeii.
"Nu , nu este bine" , a raspuns Brahma , "ei vor sapa chiar si pana in centrul pamantului pentru a da de ea."
"Sa o scufundam in haurile oceanului" , au exclamat zeii.
" Nici asta nu e o idee prea buna ", a zis Brahma, " oamenii vor invata sa se scufunde in apa si o vor descoperi".
"Sa o ducem pe cel mai inalt pisc al muntilor", au venit cu o noua propunere zeii."
Nu este un ascunzis potrivit" , a spus Brahma, " ei vor invata cum sa se catare pe munti si isi vor recapata divinitatea".
Epuizati de atata framantare a gandurilor , zeii s-au dat batuti : " In cazul asta , nu stim unde am mai putea-o ascunde, intrucat se pare ca nu exista nici un loc de pamant sau din apa in care oamenii nu vor ajunge in cele din urma."

Brahma s-a cufundat in meditatie vreme indelungata si apoi le-a spus :" Iata ce vom face ! Le vom ascunde divinitatea adanc in miezul fiintei lor , caci oamenii nu se vor gandi niciodata sa o caute acolo."

Toti zeii au incuviintat pe loc aceasta stralucita idee , iar lucrurile s-au facut intocmai. De atunci , oamenii nu au odihna mergand de-a lungul si de-a latul pamantului , sapand tunele , scufundandu-se in adancurile oceanelor si explorand tot ce se poate explora , cautand ceva care exista deja in ei insisi.

duminică, 11 decembrie 2011

Activistul Cuantic...

Va invit sa fiti Activisti Cuantici ... Ne putem schimba pe noi insine si putem schimba lumea, in mod simultan !


Activistul Cuantic from Cocolino on Vimeo.

joi, 19 mai 2011

Gene extraterestre în ADN-ul uman!?

O echipa de oameni de stiinta din mai multe tari, care lucreaza la Proiectul Genomului Uman, afirma ca a descoperit gene extraterestre in ADN-ul uman.

O echipă de cercetători care a participat la proiectul de decodare a genomului uman (Human Genome Project) a observat că 97% din secvenţele non-codante ale ADN-ului uman sunt de origine extraterestră, arată un studiu publicat în revista The Canadian.

Genomul uman conţine 3 miliarde de baze, dar numai 40% din acestea sunt organizate ca gene, restul fiind sub forma de ADN-silenţios (junk DNA), care nu codifică aparent nimic. Studii recente au arătat faptul că acest "ADN tăcut" este conservat de milioane de ani, fiind comune tuturor organismelor vii de pe Pământ, de la mucegaiuri, la peşti, inclusiv la mamifere şi oameni. Acestea sunt versiuni „defecte” ale genelor normale funcţionale care se regăsesc si în genomul uman, fiind evaluate la 30.000. Deoarece aceste secvenţe ocupă o mare parte din genomul uman, se poate spune că majoritatea materialului genetic uman este de origine extraterestră, după cum afirmă profesorul Sam Chang, conducătorul grupului.

Profesorul Chang a înaintat ipoteza că "o formă de viaţă extraterestră superioară a fost implicată în crearea vieţii şi plantarea ei pe diferite planete". El indică faptul că "ceea ce se observă la ADN-ul uman este un program care constă din două versiuni: un cod mare şi un cod bazal. Primul lucru este că programul complet nu a fost scris pe Pământ, aspect verificat prin decodarea genomului uman. Al doilea aspect este că genele prin ele însele nu sunt suficiente pentru a explica evoluţia; trebuie să mai fie ceva în acest joc". Astfel, Sam Chang a ajuns la concluzia că …"evoluţia nu este ceea ce credem că este".

Oamenii de stiinta sustin ca ipoteza este foarte aproape de a se adeveri. Ei spun ca genele se gasesc in ADN-ul oricarei forme de viata de pe Pamant, insa in cazul oamenilor "doza" este mai mare decat la celelalte specii.

Exista multe intrebari la care cercetatorii nu au gasit inca raspunsuri. Una dintre ele se refera teoria evolutiei care nu explica de ce specia umana a parcurs un drum asa de scurt fata de celelalte specii care s-au dezvoltat mult mai lent pe scara evolutiei.

Teoria evolutiei nu explica nici de ce creierul speciei umane s-a triplat intr-o perioada scurta de timp si cum s-a dezvoltat aproape peste noapte „civilizatia“. Si veriga lipsa din evolutia speciei umane ridica serioase intrebari, scrie scienceray.com.

Grupul de cercetatori crede ca ADN-ul extraterestru a fost „plantat“ de mai multe ori in interiorul celulelor noastre, in mai multe perioade ale evolutiei umane, ceea ar fi permis speciei umane o dezvoltare mult mai rapida fata de celelalte vietuitoare.

Echipa de cercetatori este formata din oameni de stiinta din mai multe tari: Marea Britanie, Franta, Japonia, Germania si China, iar Proiectul Genomului Uman a fost inceput in anul 1989 in SUA.



sursa: www.dincolo-de-limite.blogspot.com

marți, 12 aprilie 2011

Dar dacă marijuana a vindecat cancerul ?

Un alt actor celebru, Peter Coyote, de această dată, dând dovadă de o verticalitate exemplară, riscă să prezinte acest excepţional documentar, What If Cannabis Cured Cancer, lansat în vara lui 2010 şi care a câştigat 2010 Stony Award din partea High Times Magazine, premiu ce a fost înmânat luna trecută şi, de asemenea, “Best Documentary” la Williamsburg Film Festival şi “Reel Peace Award” la Berkeley Film Festival, având în distribuţie un grup de doctori şi cercetători minunaţi, ce şi-au asumat curajos sarcina de a dovedi întregii lumi, care sunt virtuţile curative ale hulitei marijuana: dr. Robert Melamede, dr. Sean McAllister, dr. Jeffrey Hergenrather, dr. David Bearman, dr. Manuel Guzman, dr. Raphael Mechoulam şi dr. Donald Abrams.

În 2007, era lansat un alt documentar superb, The Union: The Business Behind Getting High, care argumenta, mai degrabă, stupiditatea impunerii unui regim de prohibiţie, evident neeficient, care nu face decât să îmbogăţească traficanţii şi să subvenţioneze aparatele represive statale, menţinând în funcţiune vaste forţe poliţieneşti, implicate în impunerea "legii" şi imorale închisori private, care storc profit de pe urma celor ce au riscat să sfideze regulile.

Ceva extrem de important părea să fi rămas nespus, pe atunci, vârful aisbergului fiind doar sugerat de efectul marijuanei, asupra unui bolnav de scleroză multiplă, fără a se insista însă pe latura medicinală a canabisului, problemă extrem de complexă, care este elucidată, magistral, de documentarul de faţă.

La fel ca şi în cazul DMT, în interiorul organismului uman dar şi al multor animale, există substanţe înrudite cu ingredientele chimice esenţiale din canabis, încorporate într-un sistem complex, numit sistemul endocanabinoid, ai cărui receptori CB1 (prezenţi în creier, ţesut gras, tract gastrointestinal, ficat şi muşchi scheletic) mediază funcţii importante ale sistemului (reglarea aportului alimentar, implicarea în metabolismul lipidic şi glucidic) blocarea lor pe cale medicamentoasă, aşa cum s-a încercat prin drogul Rimonabant, al firmei Sanofi-Aventis, având efecte dezastruoase, putând induce chiar un comportament suicidar.

Canabisul - un nume generic pentru trei specii înrudite, Cannabis sativa, indica şi ruderalis - s-a dovedit a fi o plantă extrem de complexă, având peste 400 de compuşi chimici, toţi cu efecte mai mult decât benefice asupra organismului uman.

Una dintre componentele de bază, THC sau delta 9 tetrahidrocanabinol, a fost izolată pentru prima dată în 1964, de Yechiel Gaoni şi Raphael Mechoulam (care apare şi în documentar) de la Weizmann Institute of Science, din Rehovot, Israel şi să nu uităm că tot Weizmann Institute - împreună cu două departamente ale Universităţii Bar-Ilan - a analizat şi componentele mirului (Shemen Afarshimon) şi ale tămâiei (Ha Ketoret), folosite în Sfânta Sfintelor (Beit HaMikdash) de către cei care se apropiau de Chivotul Legii, ingrediente descoperite în cavernele din Qumran de Vendyl Jones, pe baza indicaţiilor din Sulurile de Cupru, fiind posibil ca tocmai prezenţa THC, în componenţa mirului sfânt, să fi trezit interesul celor doi cercetători, pentru această plantă extrem de importantă, pentru noi oamenii.

Raphael Mechoulam face o afirmaţie cu care nu sunt de acord, însă, considerând prezenta canabinoizilor într-o plantă, o simplă problemă evolutivă şi din nou mă văd obligat să combat "teoria" masonului materialist Darwin, argumentând prin două experimente ale lui Bruce Lipton, mai mult decât relevante pentru excluderea argumentelor genetice şi aşa-zis evoluţioniste, din orice conversaţie:

1. Un prim experiment, efectuat cu celule stem, genetic identice, dar puse în trei vase de cultură ce au fost supuse la condiţii de mediu diferite, au condus la crearea, de către acestea, a trei tipuri diferite de ţesuturi: osos, muscular şi gras.

Concluzia experimentului exclude ideea predeterminismului genetic, care susţine că ADN-ul, moştenit parental, este cel ce ne dictează din start, evoluţia ulterioară, din moment ce, plecând de la celule absolut identice, s-au obţinut rezultate total diferite, numai datorită factorilor de mediu.


2. Un al doilea experiment, a supus aceleaşi bacterii, aflate în cinci medii identice, la aceleaşi condiţii de mediu, toate dezvoltând exact aceleaşi mutaţii genetice, pentru a supravieţui condiţiilor exterioare.

Experimentul demolează teoria de bază a evoluţionismului darwinist, conform căreia mutaţiile genetice sunt, pur şi simplu, aleatoare, cele mai "reuşite" fiind selectate de evoluţia naturală, pentru a fi transmise ulterior urmaşilor.

O plantă perfect complementară omului, prin întreaga sa compoziţie chimică, într-un moment al civilizaţiei când fiinţa acestuia este copleşită de radicali liberi, poluanţi şi, mai ales, droguri farmaceutice, mi se pare mult prea mult ca să fie o simplă coincidenţă iar, pe de altă parte, sper să fie lămurită cândva şi problema interacţiunilor complexe - tratată tangenţial în documentar - dintre endocanabinoizi şi neurotransmiţătorii despre care am spus, cândva, că sunt înrudiţi cu DMT, dopamina şi serotonina.

Marijuana este prezentă din vremuri imemoriale alături de om, una dintre cele mai vechi atestări, de circa 5.000 de ani, provenind din România, unde au fost descoperite, într-un mormânt antic, un vas cu mangal şi seminţe de canabis, asocierea celor două "articole" spunând multe despre scopul lor, un fapt ce contrazice teoria oficială a răspândirii acestei plante doar în arealul asiatic şi nu este deloc exclus ca, vechii Kapnobatai, să fi folosit fumul marijuanei pentru inducerea unor stări de transă.

Începând din 1937, sub presiunea SUA, corporaţia Satanei, aproape toate ţările din lume au restricţionat sau interzis utilizarea marijuanei şi, nouă muritorilor de rând, nu ne mai rămân decât două opţiuni: fie să sfârşim în chinuri - în condiţiile unei epidemii mondiale de cancer, nerecunoscută însă - fie să riscăm să consumăm şi să trăim sănătoşi... în închisori.

Odată cu marijuana, a fost demonizată şi cânepa, aparent inexplicabil dacă ţinem cont de cele peste 25.000 de produse industriale, ce o pot avea la origine, dacă nu începem să răscolim puţin în viaţa lui Harry Anslinger, fost comisar al Biroului Federal al Prohibiţiei, care nu putea fi lăsat pe drumuri fiind numit, la relegalizarea alcoolului, prim comisar al Trezoreriei şi şef al Biroului Federal al Narcoticelor, post de care, nici un preşedinte american, nu va mai reuşi să-l dezlipească, timp de 32 de ani.

Înalta "competenţă" a impostorului rasist, este dată de un mariaj, inspirat, cu Martha Kind Denniston, nepoata Secretarului Trezoreriei, Andrew J. Mellon, cel mai bogat om al Americii, care făcuse investiţii masive în noua fibră minune a industriei chimice, nylon-ul şi pe care, desigur, concurenţa dată de produsele superioare, din cânepă, îl deranja cumplit.

Unui astfel de escroc nu-i rămânea altă cale, pentru a scăpa de cânepă şi de canabis, decât să inventeze "calităţi" de drog, marijuanei, care devine, subit, din medicament minune, o otravă numai bună de consumat de afro-americani şi latino - în viziunea lui - deşi, cu tot talentul mai marilor lumii la falsificat statistici şi impus minciuni prin mass media, nu s-a putut proba nici un deces produs de marijuana, vreme de mii de ani, toxicitatea ei reală fiind nesemnificativă, după cum veţi constata şi din film.

În fapt, "rata terapeutică" a THC este de 1000:1, incomparabil de mare faţă de alcool (10:1), cocaină (15:1) sau heroină (6:1), toxicitatea THC fiind mult sub cea a cafeinei.

Actualmente, DEA, recunoaşte efectele benefice ale THC (fiindcă altfel nu ar mai primi asasinii chimici, din industria farmaceutică, aprobarea de vânzare a Marinol, care a şi reuşit să omoare câteva persoane, între timp) argumentând, menţinerea prohibiţiei, prin efectele nocive ale fumatului.

Hmmm... oare ce altceva se mai poate fuma şi provoacă 400.000 de decese, anual, numai în SUA şi 5.000.000 în întreaga lume, dar continuă să se vândă la orice colţ de stradă, fără ca mincinoasele guverne "umanitare", să se mai scandalizeze de efectul avut asupra sănătăţii noastre ?

În ce priveşte susţinerea acestei teorii stupide - născută din neant, între 1937 şi 1942, a toxicităţii canabisului rebotezat peiorativ, marijuana - de către aproape întreg aparatul farmaceutic şi medical internaţional - cu excepţiile notabile menţionate în documentar - cred că ne este cunoscută tuturor, autosuficienţa cretină a acelor doctori, care trăiesc cu senzaţia că ştiinţa s-a oprit la ei, cu care, pur şi simplu, nici măcar nu poţi dialoga pe o temă ce ţine de profesia lor, fiindcă nu te consideră calificat şi demn să aduci în discuţie un astfel de subiect.

Am ajuns să simt profundă repulsie, pentru cuvântul ştiinţă şi toate asocierile cu el - "om de ştiinţă", "cercetare ştiinţifică" ş.a.m.d. - fiindcă este mai mult decât evident că, ceea ce se află în cărţile noastre, poate fi catalogat ca orice altceva, dar nu ştiinţă: propagandă, dezinformare, minciună şi toate sinonimele posibile, George Bernard Shaw având perfectă dreptate să afirme:

"De mic am fost obligat să-mi abandonez educaţia... pentru a merge la şcoală."

Vreme de ani de zile, am fost deopotrivă uimit şi întristat, de incapacitatea "ştiinţei" actuale de a descoperi un leac eficient contra cancerului, în pofida fondurilor imense alocate, începând de la declanşarea oficială a "războiului" anticancer, prin OMS şi ONU, pe la jumătatea secolului trecut.

Şi, acum, aflăm stupefiaţi că, aceste lepre academice, nu doar s-au îmbuibat, zeci de ani, pe seama nenorocirii unor condamnaţi, la una dintre cele mai umilitoare şi dureroase morţi, strângând averi şi titluri răsunătoare, dar ei şacalii nemernici - şi să mă ierte bietele animale inocente, cu care fac păcatul de a-i compara - au ştiut dintotdeauna de existenţa unei simple plante minune şi au luptat din răsputeri să o scoată în afara legii lor infecte, umplând închisorile cu cei ce au îndrăznit să le încalce embargoul şi lăsând să moară, în chinuri cumplite, zeci de milioane de fiinţe nevinovate.

Se spune că este creştineşte să ierţi şi să nu judeci şi exact aşa voi proceda... de a doua zi după ce, aceşti criminali demenţi, cu halate albe şi politicienii mizerabili care le fac jocul, vor fi dispărut de pe faţa Pământului, de preferat, de pe urma aceleiaşi boli neiertătoare.

sursa : http://antiiluzii.blogspot.com

vezi documentarul aici:

Dar daca marijuana a vindecat cancerul[sub] from Anti Iluzii on Vimeo.



sau aici

Fractalii - Vânătoarea dimensiunii ascunse ...

Postul de televiziune PBS (Nova), a difuzat în 28 octombrie 2008, un documentar fascinant, Hunting the Hidden Dimension, ca un elogiu binemeritat, adus unui matematician de geniu, Benoit Mandelbrot, care a impus, începând cu anul 1975, dar, mai ales, ca autor al cărţii "The Fractal Geometry of Nature", un nou domeniu al matematicii, geometria fractală, ale cărei prezenţe în viaţa cotidiană şi aplicaţii diverse, de nebănuit, sunt revelate, în parte, de acest film.

S-ar putea să nu ştiţi, dar fractalii, la fel ca aerul pe care-l respirăm, sunt peste tot în jurul nostru, formele lor neregulate, repetitive, putând fi descoperite în formaţiunile noroase şi ramurile copacilor, în broccoli şi în culmile aspre ale munţilor şi, chiar, în ritmurile inimii umane, Nova purtându-ne în film, printr-o aventură uimitoare, cu ajutorul unui grup de matematicieni rebeli, hotărâţi să descifreze regulile ce guvernează geometria fractală.

Timp de secole, formele neregulate, fractale, au fost considerate a fi dincolo de frontierele posibile, ale cunoaşterii matematice, fiind categorisite drept "monştri", lipsiţi de orice aplicabilitate practică, fiind imaginaţi şi studiaţi iniţial de matematicieni ca Georg Cantor, Karl Weierstrass şi Felix Hausdorff, ca fiind funcţii continue dar nediferenţiabile, şi abandonaţi, ulterior, fiindcă nu li se putea găsi o explicaţie, în contextul limitatei geometrii euclidiene.

Un fractal matematic, se bazează pe o ecuaţie ce este supusă unei iteraţii, o formă de conexiune inversă, repetitivă.

Există multe exemple de fractali, care sunt descrişi ca având proprietăţi de auto-asemănare, cvasi auto-asemănare sau auto-asemănare statistică.

Deşi sunt pure construcţii matematice, fractalii pot fi descoperiţi în natură, fapt pentru care au fost incluşi şi în opere de artă, având aplicaţii curente în medicină, seismologie şi analize tehnice din domenii diverse.

Un fractal are, adesea, următoarele caracteristici:

- are o structură foarte complexă la scări oricât de mici, arbitrar alese;
- este prea neregulat, pentru a putea fi descris, cu uşurinţă, în limbajul euclidian tradiţional;
- prezintă auto-asemănare (aproximativă şi aleatorie);
- are o dimensiune Hausdorff, care este mai mare decât dimensiunea sa topologică;
- are o definiţie simplă, repetitivă.

Deoarece arată similar, la toate nivelele de amplificare, fractalii sunt consideraţi, adeseori, ca fiind figuri geometrice, infinit de complexe.

Obiectele naturale, ce pot fi aproximate de fractali, includ: norii, culmile muntoase, fulgerele, liniile costiere, fulgii de zăpadă, diverse vegetale (ca broccoli sau conopida), anumite tipare de culoare, întâlnite în lumea animală ş.a.m.d.

Imagini de fractali, pot fi generate, automat, de programe computerizate, dar, deşi poartă această denumire generică, nu manifestă toate caracteristicile meţionate anterior, cum ar fi, de exemplu, păstrarea auto-asemănării la orice nivel de amplificare.

Matematica ce stă la baza fractalilor, a început să se contureze în secolul al XVII-lea, când matematicianul şi filozoful Gottfried Leibniz, a remarcat, primul, auto-asemănarea repetitivă, deşi el a comis eroarea de a considera că, doar linia dreaptă, are această proprietate.

Abia la 1872, a fost creată o funcţie matematică, a cărei reprezentare grafică, poate fi considerată a fi fractală, când, Karl Weierstrass, a dat un exemplu de funcţie neintuitivă, continuă dar nediferenţiabilă.

În 1904, Helge von Koch, nesatisfăcut de definiţia abstractă şi analitică a lui Weierstrass, a dat o definiţie mai mult geometrică, unei funcţii similare, cunoscută, astăzi, sub numele de curba lui Koch.

Funcţii iterative plane, complexe, au fost de asemenea investigate, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, de Henri Poincaré, Felix Klein, Pierre Fatou şi Gaston Julia, dar fără sprijinul grafic al unui computer modern, totuşi, ei nu au avut posibilitatea vizualizării frumuseţii matematice, a multor funcţii pe care le-au descoperit.

În anii '60, Benoit Mandelbrot, a început să studieze proprietăţi ca auto-asemănarea, în articole precum: "Cât de lungă, este linia costieră a Marii Britanii" şi "Auto-asemănarea statistică şi dimensiunea fracţională", care se bazau pe descoperiri, mai timpurii, ale matematicianului Lewis Fry Richardson.

Într-un final, în 1975, Mandelbrot inventează termenul de "fractal", pentru a diferenţia un obiect, a cărui dimensiune, Hausdorff–Besicovitch, este mai mare decât dimensiunea sa topologică, ilustrându-şi spusele şi definiţiile matematice, cu vizualizări computerizate şocante, imagini bazate pe definiţii recursive, ce au captat atenţia publică şi au impus definitiv termenul de "fractal".

Graţie fantasticei opere a lui Mandelbrot, care a regândit dimensiuni vitale, intuind ordinea din dezordine, matematicienii încep, astăzi, să le întrevadă potenţialul enorm, aventurându-se într-un teritoriu necartografiat, al unor, deocamdată enigme, ale matematicii şi vieţii, descoperirile lor remarcabile, adâncind cunoştinţele noastre asupra naturii şi stimulând un nou val de inovaţii ştiinţifice, medicale şi artistice, mergând de la ecologia ameninţatei păduri tropicale, la efectele speciale cinematografice şi moda vestimentară.

Prin contribuţia unor astfel de minţi iscoditoare şi perfect intuitive, ale unor rebeli ai ştiinţei, ca Halton C. Arp, Benoit Mandelbrot şi Nassim Haramein, avem astăzi explicaţii, pentru tot ceea ce părea, cândva, a fi un haos, revelaţiei uimitoare a unui Univers holografic şi fractal, urmându-i, firesc, cea a unei naturi deloc aleatoare, ce poate fi cuprinsă în ecuaţii şi formule matematice riguroase, spulberându-se, astfel, orice dubiu, în prezenţa unei Minţi Supreme, ce a imaginat totul, în cel mai mic şi aparent insignifiant, amănunt.

Auto excluşi, din climatul, competitiv şi agresiv, al ştiinţei contemporane, care elimină imaginaţia şi glorifică încremenirea paradigmei curente, astfel de oameni, au fost constant atacaţi de "savanţii" obtuzi, fabricaţi şi acceptaţi de sistem, incapabili să perceapă noul, dovada suplimentară că trăim şi încă mai respirăm, într-o lume care blochează, constant, progresul, un geniu ca Mandelbrot, fiind aproape strivit, de indiferenţa, dispreţul şi chiar agresivitatea colegilor mediocri, care i-au categorisit opera, ca o "creaţie a unui computer stupid".

Documentarul are, desigur, unele limite, precum promovarea teoriei evoluţioniste, ca bază a dezvoltării fractale a lumii naturale, sau invocarea dioxidului de carbon din atmosferă, ca explicaţie a "încălzirii globale", dar dincolo de astfel de ficţiuni, incomplet demitizate în lumea de azi, filmul are meritul incontestabil, de a recunoaşte un deschizător de drumuri, ca Benoit Mandelbrot şi chiar de a strecura, în context, mici proteste la adresa sistemului oficial, amintindu-se, oarecum în trecere, de ameninţările cu tăierea fondurilor de cercetare, ale unui cardiolog, ce a intuit posibilităţile de diagnoză, deschise de fractali.

"Norii nu sunt sferici, munţii nu sunt conici, liniile de coastă nu au nimic circular, în ele şi nici fulgerul nu călătoreşte în linie dreaptă...", argumentează Mandelbrot, în cartea sa revoluţionară: "Geometria fractală a naturii" şi, dimpotrivă, spune el, "formele naturale ca şi multe creaţii umane, au forme brute, neregulate."

Pentru a studia şi învăţa, din această dezordine, pentru care a inventat termenul de fractal (provenit din termenul latin fractus - ce înseamnă rupt, fracturat), Mandelbrot a imaginat un nou gen de matematică vizuală, bazată tocmai pe astfel de forme neregulate, geometria fractală, total diferită de geometria euclidiană, pe care am învăţat-o în şcoli, cu aplicaţii în metalurgie, cosmologie, medicină, artă ş.a.m.d. şi a explicat, într-un interviu acordat postului de televiziune Nova, de ce se consideră, el însuşi, a fi un filozof şi de ce a refuzat orice avantaj material, provenit din fractali, odată ce au devenit atât de populari.

"Am auzit adesea, fractalii, fiind descrişi ca imagini simpatice, dar cam inutile...", îşi aminteşte Mandelbrot, deşi aplicaţiile actuale ale acestora, afirmă tot el, "sunt atât de numeroase şi în domenii atât de diverse, că nu-ţi vine să crezi."

În ciuda succesului său actual, Benoit Mandelbrot, a rămas acelaşi rebel, ce a refuzat să-şi asume paternitatea tuturor ideilor magnifice, izvorâte din cercetarea sa fundamentală, preferând să se izoleze şi motivându-şi, astfel, alegerea:

"Ei bine, de exemplu, setul Mandelbrot a avut un succes uriaş. Într-un an, milioane de oameni s-au implicat în studierea lui. M-am simţit total depăşit, de numărul şi tenacitatea lor. Pe de altă parte, prefer singurătatea. În fapt, mă simt arareori confortabil, într-o mulţime, fiindcă mulţimile au o organizare a lor, pe date, tradiţii şi experienţe comune. Şi, eu, nu prea arăt a matematician. Nu arăt nici a fizician şi nici măcar ca un critic de artă. Există o mare putere în a fi un străin, dacă poţi contribui cu ceva nou."

vezi aici:

Vanand dimensiunea ascunsa from Anti Iluzii on Vimeo.



sau click aici

luni, 11 aprilie 2011

Matricea vie - Ştiinţa vindecării

THE LIVING MATRIX (2009)

"The Living Matrix, este un film ce trebuie neapărat văzut, de oricine este interesat să-şi deschidă mintea către posibilităţi de vindecare, pe care medicina alopată nu le poate explica. Succesul său, încă de la primele vizionări, laolaltă cu un puternic curent de opinie în favoarea medicinei alternative, demonstrează importanţa acestui film în promovarea unor idei revoluţionare pentru publicul larg."

Richard Cohn,
Publicist

Acest film - produs de Harry Massey, fondator al Nutri-Energetics Systems şi regizat de Greg Becker, preşedintele companiei mediatice Emaginate - aruncă o provocare medicinei convenţionale, de a-şi extinde orizontul cunoaşterii biologiei umane, invitându-ne într-o călătorie fascinantă, condusă de unii dintre cei mai respectaţi experţi în medicina bioenergetică sau alternativă.

În perspectiva apropiatei intrări în vigoare a unei aberaţii, numită Codex Alimentarius, care-şi propune să legifereze obiceiurile noastre alimentare, prin scoaterea în ilegalitate a unor plante şi impunerea unei îndepărtări, accentuate, de orice remediu natural, care a însoţit omenirea în lunga-i călătorie de la Geneză şi până în prezent, punctele de vedere, prezentate în documentar, sunt chiar subversive, demonstrând fără putinţă de tăgadă, impotenţa aşa-zisei medicine alopate de a înţelege adevărata natură umană, scopul ei evident fiind de a croniciza o întreagă suită de boli, incurabile numai în paradigma curentă.

Deşi, fizica cuantică, se apropie rapid de aniversarea a 100 de ani de existenţă, pentru medicina curentă Pământul a rămas plat, aceasta fiind incapabilă să abandoneze modelul mecanicist newtonian, ale cărui limite în explicarea Universului şi a naturii vii, au devenit tot mai evidente, oricărei persoane căreia nu-i este frică să gândească.

Am explicat şi cu altă ocazie, că această opacitate a partizanilor defunctei medicine alopate, nu este deloc întâmplătoare, complicitatea cu lacoma industrie farmaceutică fiind una dintre cauzele primordiale.

Din cauza acestei evidente lipse de onestitate, este inutilă promovarea unui dialog, care să releve suita interminabilă de dovezi în favoarea medicinei holistice, cu toate ramurile ei, de a căror existenţă medicii alopaţi sunt perfect conştienţi, dar pe care preferă să le ignore, din pură rea-voinţă.

Otrăvirea chimică a populaţiei terestre, care s-a amplificat odată cu ascensiunea primului vânzător de ulei de şarpe şi leacuri pe bază de petrol, din funesta familie Rockefeller, a condus în ultima sută de ani la dispariţia noţiunii de vindecare şi înlocuirea ei cu statistici măsluite şi cu ideea convieţuirii cu boli, pentru care medicina alternativă oferă soluţii viabile imediate, cu rezultate spectaculoase.

Ca un minus al documentarului, recunosc că m-a surprins neplăcut teoria propagandistică a distrugerii fostei Iugoslavii, de către sârbii malefici şi intervenţia "bunilor americani", pentru a-i vindeca prin terapii neconvenţionale pe membrii familiilor afectate.

Mă tem că, un adevărat bioterapeut, ar fi trebuit sa ştie adevărul privind masacrul organizat de administraţia Clinton, în complicitate cu NATO, în ţara vecină, care, prin poziţia ei de nealiniere, a fost ani de zile o ameninţare la adresa ambelor blocuri militare majore, pe vremea războiului rece.

Un studiu al National Center for Complementary and Alternative Health, din SUA, a descoperit un număr crescând de americani, ce utilizează tehnici medicale alternative, care încorporează principiile medicinei informaţionale ca: meditaţia, respiraţia controlată, masajul terapeutic şi yoga - numai în ultimii cinci ani înregistrându-se cifre record.

Date fiind efectele secundare, invalidante, ale drogurilor chimice - pe care cineva le reboteza efecte primare, fiindcă sunt sigurele garantate din start - dependenţei şi costurilor prohibitive ale "tratamentelor", este mai mult decât logică reorientarea către medicina alternativă, chiar şi pentru cei ce nu sunt familiarizaţi cu noile principii ale comunicării cuantice şi ale câmpurilor energetice umane.

Examinarea fiziologiei umane prin lentilele fizicii cuantice, ne depărtează, tot mai mult, de modelul maşinii biochimice, prin dovezile copleşitoare privind comunicarea interatomică şi chiar intercelulară şi ale mecanismelor energetice de control ale stării de sănătate, care răstoarnă toată anatomia tradiţională, prin negarea rolului de procesor central al creierului şi reatribuirea lui unui organ mult mai competent, inima.

Proiectul Genomului Uman iniţiat de Ari Patrinos în 1989, anunţa, în 2003, finalizarea cartografierii genomului uman, cu identificarea a circa 25.000 de gene, de aproape cinci ori mai puţine decât numărul impus de teoria predeterminării genetice a naturii umane.

Acest eşec predictiv, nu pare să jeneze pe nimeni, fantasmele iniţiate de Watson şi Crick în 1953, privind rolul fundamental al ADN-ului uman, în determinarea comportamentului şi a fiziologiei, rămânând în vigoare şi astăzi.

Teoria ciocnirilor moleculare, ca mod de a transmite informaţia la nivel microscopic, rămâne de asemenea validă, deşi este la fel de aberantă ca teoria astronomică a genezei lunare, din ciocnirea Terrei cu un alt corp ceresc, deşi există dovezi că Luna este mai veche decât întregul sistem solar.

Absurditatea unei astfel de teorii newtoniene, chiar dacă Pământul nu prezintă, nicăieri, semnele dispariţiei unei asemenea cantităţi de masă planetară şi nici nu se explică cum de a revenit, miraculos, la forma sa aproape sferică, nu pare să-i deranjeze pe cei ce se cred astronomi, aşa că glaucomul ştiinţific al celor ce ar trebui să se ocupe cinstit de studiul fiziologiei umane şi ignorarea unor dovezi la fel de evidente, nu trebuie să ne mai şocheze.

Studii tot mai profunde, demonstrează funcţionarea sistemului nervos şi a creierului, într-un mod ce sugerează nelocalizarea fizică a proceselor neurologice, ce au loc la viteze ce depăşesc limitele fiziologice de transmitere a influxului nervos, întreg sistemul biologic uman, fiind reglat de metronomul cardiac, ce dovedeşte şi surprinzătoare capacităţi intuitive.

Rupert Sheldrake, unul dintre savanţii intervievaţi, este un binecunoscut biochimist britanic, absolvent al Universităţii Cambridge, ce a efectuat cercetări extinse în domeniul parapsihologiei, fiind însă celebru pentru teoria câmpurilor morfogenetice sau morfice, ce stau la baza funcţionării tuturor sistemelor vii.

Deşi este tratată cu ostilitate de comunitatea ştiinţifică, teoria lui Sheldrake a fost dovedită printr-o serie de experimente deosebite, care revelau transmiterea de informaţii la diverse generaţii de şoareci de laborator, prin intermediul acestor câmpuri, datorită unui fenomen de rezonanţă morfogenetică, un gen de feedback ce afectează un întreg grup de fiinţe.

Sheldrake, defineşte câmpul său morfogenetic, ca pe o bază de date universală, aflată atât la dispoziţia fiinţelor vii cât şi a formelor abstracte, mentale, accesul concomitent la aceste înregistrări, putând explica, pe de altă parte, multe cazuri de inventatori ce au dezvoltat soluţii tehnice aproape identice, în condiţiile unei izolări geografice de necontestat.

Ca mod de transmisie şi partajare a unor tipare informaţionale şi arhetipuri, ce a fost cumva acceptat în mod tacit, teoria lui Sheldrake seamănă izbitor cu cea a inconştientului colectiv, imaginată de psihiatrul Carl Jung, teorii pe care britanicul le consideră complementare, câmpurile morfice conţinând suficiente informaţii pentru a modela, în cazul unei fiinţe vii: forma fizică, comportamentul individual şi cel coordonat, de grup, în cazul fiinţelor sociabile.

El admite, de asemenea, similaritatea cu noţiunea de arhivă akashică - un termen vedic ce desemnează o bibliotecă a tuturor experienţelor şi memoriilor înregistrate de fiinţele umane în cursul vieţii fizice - care a fost popularizat, în cadrul culturii occidentale de teozofi celebri, ca Helena Petrovna Blavatsky sau Rudolf Steiner.

Indiferent de denumirea utilizată, conceptul unui câmp informaţional universal, ar putea fi singura explicaţie validă, pentru multe fenomene ce dovedesc localizarea extracorporală a memoriei fiinţei umane şi, pentru partizanii lui Nassim Haramein, pe care mă văd nevoit să-l reamintesc, evoluţia psihică a fiinţelor umane poate fi explicată prin deplasarea spaţială şi temporală a sistemului solar, către zone mult mai dense din punct de vedere informaţional, cu care am putut intra astfel în rezonanţă.

"Un nou film fenomenal, cu informaţii incredibile, care vă vor schimba modul de a gândi despre corpul şi mintea voastră şi despre medicină... Constituie o declaraţie izbitoare, că fiecare fiinţă vie are capacitatea de a se autovindeca, aducând dovezi ştiinţifice, privind realitatea câmpului informaţional care ne înconjoară."

Jewels Johnson, CHT ,
Prezentator "The Law of Attraction Radio"

SURSA: Blogul Dezvaluiri! http://antiiluzii.blogspot.com/





Matricea vie from Anti Iluzii on Vimeo.

Manifestarea minţii (Documentar ...)

Manifestarea minţii - Universul psihedelic & şamanismul

"Primul dintr-un ciclu de trei documentare, "Footprints of the Shaman", promise de Bouncing Bear Films, Manifesting the Mind, lansat în primăvara lui 2009, în regia lui Andrew Rutajit, este un film care abordează domenii încă neelucidate, dar foarte incomode, psihedelicele şi şamanismul, beneficiind de aportul unor experţi ca: Daniel Pinchbeck, John Major Jenkins, fraţii Terence şi Dennis McKenna, Nick Herbert, Alex Grey, dr. Rick Strassman ş.a.

Termenul psihedelic, a fost utilizat pentru prima oară în 1957, de psihiatrul Humphry Osmond, ca o alternativă la termenul de halucinogen, în contextul psihoterapiei psihedelice; căutând un nume pentru experienţele induse de uzul de LSD, Osmond l-a contactat le Aldous Huxley, cunoscutul scriitor şi partizan al calităţilor terapeutice ale acestor substanţe, care a propus iniţial un termen similar, "phanerothyme", derivat tot din greacă, în urma corespondenţei purtate ajungându-se la varianta finală de "psihedelic".

Este extrem de dificil de abordat o astfel de problematică, psihedelice & şamanism, din mai multe motive:

- ofensiva guvernamentală şi mediatică mondială, din ultimele decenii, a indus în conştiinţa publică, o imagine demonică asociată psihedelicelor, libertatea în gândire şi refuzul obedienţei faţă de autorităţi, fiind caracteristice utilizatorilor;

- abuzurile făcute de oameni, începând din anii '60, care au folosit aceste substanţe aproape exclusiv în scop recreativ, denaturându-le menirea, au contribuit, decisiv, la conturarea unui curent de opinie defavorabil;

- scoaterea acestor substanţe în afara legii, ridică obstacole uneori insurmontabile, atât pentru doritorii de experienţe individuale cât, mai ales, pentru oamenii de ştiinţă care au încercat să le studieze onest, pentru a determina validitatea afirmaţiilor privind potenţialul distructiv al acestora, capacitatea de a induce stări extatice, care par să conducă la comunicarea cu entităţi aflate în afara tărâmului aşa-zisei realităţi fizice sau, pur şi simplu, pentru a le determina eventualele calităţi curative, în tratarea unor maladii psihice sau eliminarea dependenţelor de drogurile sintetice;

- războiul declanşat de creştinism, împotriva tuturor celorlalte religii, considerate ca fiind păgâne, a condus, în timp, la eradicarea practicilor şamanice din multe zone ale globului şi, mai grav, la pierderea unui volum inestimabil de informaţii privind intimitatea acestor practici.

- dezvoltarea multor secte sau culte, mai mult sau mai puţin religioase sau spirituale, conduse adeseori tiranic de nişte impostori, care au folosit astfel de plante sau ritualuri, a accentuat confuzia.

Cu toate acestea, dincolo de aspectul frivol, declaraţiile multor multe persoane care au experimentat o gamă largă de psihedelice şi al căror statut social conferă greutate afirmaţiilor, plus studiile unor savanţi, cum ar fi cele asupra dimetiltriptaminei sau DMT, ale dr. Rick Strassman sau asupra acidului lisergic dietilamid, LSD, făcute de chimistul elveţian Albert Hofmann şi de fundaţia care-i poartă numele, conturează, tot mai puternic, o imagine ce contrează evident propaganda oficială.

De curând am vizionat un alt documentar Iboga, Rite of Passage al olandezului Ben de Loenen, care-mi dovedea cât de puţine cunoaştem, de fapt, despre aceste substanţe, fiind consacrat ibogainei, un alcaloid extras din rădăcina unei plante africane, iboga, despre care recunosc că nu mai auzisem niciodată.

Efectele documentate ale ibogainei sunt fantastice, fiindcă, pe de o parte, tratează o gamă vastă de maladii, de la astm la infertilitate, iar, pe de altă parte, au o eficacitate de necontestat, în eliminarea dependenţei de droguri sintetice, alcool, tutun sau opiacee, într-un timp extrem scurt, cu eliminarea simptomelor groaznice ale sevrajului şi, ceea ce este mult mai important, având efecte îndelungate sau chiar permanente.

Deşi cercetările extensive efectuate de dr. Deborah Mash, profesor de neurologie şi farmacologie moleculară şi celulară la Facultatea de Medicină a Universităţii din Miami, au revelat generarea unui nou neurotransmiţător nor-ibogaina, în creierul pacienţilor trataţi cu ibogaină, desigur, care are o persistenţă în organism de circa patru luni şi care este responsabil, mai mult ca sigur, de eficienţa îndelungată a acestui alcaloid, substanţa a fost clasificată de DEA ca halucinogen din grupa I, fiind scoasă în afara legii.

În "ţara libertăţii absolute" care a impus, prin intimidare şi rezoluţii ONU, aproape aceeaşi legislaţie în întreaga lume, trebuie să încalci legea pentru a putea vindeca oameni; cu alte cuvinte boala şi moartea în chinuri, sunt legiferate pe plan mondial, sunt "drepturi" impuse de guverne.

Vă reamintesc că, similar, spre deosebire de droguri - care nu mai pot fi decelate după trei zile, de exemplu - marijuana poate fi descoperită în organism şi după o lună, ceea ce indică faptul că, în mod cert, este implicată profund în mecanismele metabolice şi nu este o toxină ce trebuie eliminată rapid din circuit, iar documentarul pe care l-am postat recent confirmă multiplele beneficii ale canabisului.

În plus, cea mai "toxică" substanţă şi cel mai detestat drog de către autorităţi, marijuana, a reuşit performanţa unică de a nu provoca nici o victimă, vreme de mii de ani, o ilustrare perfectă a ipocriziei războiului contra drogurilor, care, pare-se, are menirea de a ne proteja, pe noi, inocenţii.

Ayahuasca este de asemenea ilegală, deşi mecanismul ei de acţiune, prin inhibarea monoaminooxidazei, pentru a bloca metabolizarea DMT introdus în organism pe cale digestivă, este copiat de drogurile sintetice antidepresive, produse de companiile farmaceutice.

Pe de altă parte, tutunul şi alcoolul, nu apar în nici o clasificare oficială, ca fiind droguri, în timp ce această etichetă infamantă este aplicată, abuziv, unor substanţe naturale, provenite din plante, care în mod evident au proprietăţi curative reale, putând proteja efectiv omenirea, de toată gama de boli generate de "civilizaţia" impusă de guvernanţii ultimelor secole.

Dacă excludem ideea unei ghidări iniţiale divine, cum este posibil, oare, să descoperi, toate aceste plante sau combinaţii de plante şi efectele lor ?

Până unde mergea, oare, relaţia noastră simbiotică cu natura, în zorii civilizaţiei umane, când nu "beneficiam" încă de o religie oficializată sau de un guvern "grijuliu" ?

Este evident, pentru orice persoană interesată de fiziologia şi anatomia umană, că cele cinci simţuri ale noastre sunt imperfecte, putând fi foarte uşor înşelate, de simple trucuri vizuale de pildă, fiindcă creierul, răspunzând actualilor neurotrasmiţători, se supune unor tipare comportamentale induse artificial, prin aşa-zisa "educaţie" şi prin normele sociale.

Dacă serotonina nu este eficientă, în redarea unei imagini corecte a lumii în care trăim, oare prezenţa DMT în aproape întreg regnul vegetal şi animal, sugerează că dimetiltriptamina ar trebui să fie, de fapt, neurotransmiţătorul principal, responsabil, în acest context, şi de realizarea simbiozei noastre cu restul regnului viu ?

Oare, aşa-numitele însuşiri paranormale, nu definesc, de fapt, starea normală a unui organism uman primordial, ce beneficia de toate cele 360 de simţuri, amintite în The Pyramid Code de fascinantul arheolog dr. Abd'el Hakim Awyan ?

Libertatea umană şi mai ales libertatea de gândire, au fost dintotdeauna o ameninţare la adresa politicilor represive de control, dezvoltate vreme de milenii de putere, prin cele două faţete ale ei, cea laică şi cea religioasă.

Şi, ajungând la acest subiect, cu riscul de a scandaliza, din nou, relicvele bigote ale acestui mileniu, trebuie să amintesc rolul nefast jucat de biserică în distrugerea sistematică a culturilor şamanice, ce ofereau, garantat, o imagine spirituală mult mai apropiată de realitate, decât minciunile promovate de creştinism, care s-a temut permanent de concurenţa exercitată de adevăr.

Îmi vine din ce în ce mai greu, să descopăr vreo virtute reală în ograda purtătorilor de anteriu, care nu au încetat nici o clipă să dea dovadă de obtuzitate, fariseism şi intoleranţă, proba cea mai recentă fiind furnizată de tâmpenia unui pastor american, al cărui nume nu merită amintit, care a reeditat procesul vrăjitoarelor din Salem, arzând Coranul, un gest de sfidare ilogică ce nu putea genera decât mai multă violenţă şi exact asta s-a şi întâmplat.

Am avut privilegiul de a citi şi chiar studia Coranul într-o vreme şi, exceptând anumite aspecte fundamentaliste, mi s-a părut a fi un ghid de viaţă şi o lectură mai mult decât interesantă, care m-a captivat, prin contrast cu Vechiul Testament, o babilonie stupidă, care nu mi-a provocat decât dezgust, fie şi numai prin sutele de mii sau poate milioanele de victime, făcute în numele unei zeităţi crude şi răzbunătoare, ce nu poate avea nimic în comun cu DIVINUL şi, celor sceptici, le lansez din nou o provocare, de a avea mai multă răbdare decât mine şi de a contabiliza cifrele exacte ale genocidurilor preamărite de această carte îndoliată, pe drept, care m-a convins că, în termenul de "creştinism", s-a strecurat o literă inutilă.

Dar, după cum spunea Umberto Eco, în Numele Trandafirului, religia nu poate exista decât impunând frica de un Diavol inexistent şi nu iubirea pentru un Dumnezeu atotputernic, iar râsul, gândirea şi adevărata spiritualitate, nu sunt decât inamicele de moarte ale unor tehnici de control bazate pe intimidare şi pe promisiunea unei fericiri ipotetice, într-un tărâm din care nu a mai revenit nimeni, ca să ne confirme realitatea sau măcar să solicite returnarea garanţiei mărfii mincinoase vândute cu Biblia în mână."

vezi aici

marți, 21 decembrie 2010

Un pahar cu lapte ...

Intr-o zi, un tanar sarac care vindea diferite marfuri din poarta in poarta ca sa-si plateasca studiile la universitate, gasi in buzunar doar o moneda de 10 centi si-i era foame. Decise sa ceara ceva de mancare la urmatoarea casa. Dar nervii lui l-au tradat cand ii deschise usa o femeie superba. In loc sa ceara ceva de mancare, ceru un pahar cu apa.
Ea se gandi ca tanarul parea infometat, asa ca ii aduse un pahar mare cu lapte.
El il bau incet si dupa aceea intreba:
-Cat va datorez?
-Nu-mi datorezi nimic, raspunse ea. - mama mea ne-a invatat ca trebuie sa fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi..
Si el raspunse: va multumesc din suflet...!
Cand Howard Kelly pleca de la casa aceea, nu numai se simti mai usurat, dar si increderea in D-zeu si in oameni deveni mai puternica. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza saraciei.

Dupa cativa ani, femeia se imbolnavi grav. Medicii din satul ei erau ingrijorati. Dupa putin timp au trimis-o in oras. Il cautara pe Dr. Howard Kelly pentru o consultatie. Cand el auzi numele satului din care provenea pacienta, simti in ochi o lumina speciala si o senzatie placuta.
Imediat Dr. Kelly urca din holul spitalului in camera ei. Imbracat in halatul lui, doctorul intra sa o vada. Capriciile destinului, era ea, o recunoscu imediat. Se intoarse in sala de vizite determinat sa faca tot posibilul sa-i salveze viata. Din ziua aceea urmari cazul femeii cu cea mai mare atentie, ea fu operata pe cord deschis si se recupera foarte incet…
Dupa o lunga lupta, ea invinse boala...! Era in sfarsit sanatoasa...!
Dat fiind ca pacienta era in afara oricarui pericol, Dr. Kelly ceru biroului administrativ sa-i trimita factura cu totalul cheltuielilor, ca s-o aprobe.

O recontrola si o semna. Mai mult, scrise ceva pe marginea facturii si o trimise in camera pacientei. Factura a ajuns in camera pacientei, dar ei ii era teama sa o deschida, pentru ca stia ca ar fi lucrat pentru tot restul zilelor sale ca sa plateasca costul unei interventii atat de complicate...

In sfarsit o deschise si ceva ii atrase imediat atentia: pe marginile facturii citi aceste cuvinte... "Platita integral acum multi ani, cu un pahar de lapte"
Ochii ei se umplura de lacrimi de bucurie si inima ei fu fericita si-l binecuvanta pe doctor pentru ca-i salvase viata…

Sa nu te indoiesti ca vei culege ceea ce semeni...

Nu exista intamplarea... exista o invizibila mana a destinului care reda fiecaruia ceea ce a dat...

sursa: codul omega < http://astrologykom.blogspot.com >