Blog-ul functioneaza 100% in Mozilla Firefox.
Acesta se poate Downloada de AICI

luni, 19 aprilie 2010

Spatiul Secret 2- Invazia Extraterestra (Dcoumentar)

Un film care ne introduce intr-o alta istorie a Pamantului, una de care nu stiam, cu o religie care are la baza o altfel de creatie. Faptele prezentate sunt uluitoare, si nu este un SF, este adevarul despre Planeta Pamant





























Intelepciunea fizicii cuantice

(fragment din cartea Realitatea noastra suprema - Our Ultimate Reality)

de Adrian Cooper

Pe langa faptul ca explica adevarata natura a Universului si a realitatii,
fizica cuantica, chiar si la nivelul sau cel mai fundamental si
non-matematic, explica in acelasi timp realitatea asa cum este ea
experimentata in viata de zi cu zi de catre toate formele de viata,
constiente sau altfel, afectand profund realitatea fiecarei persoane, fara
exceptie.
Fizica cuantica ilustreaza modul in care tot ceea ce exista in Univers, in
toate dimensiunile vietii si realitatii, este alcatuit in cele din urma din
cuante de Energie, vibratie... Energia nu numai ca abunda si este parte
integranta din toate aspectele existentei, dar este, in acelasi timp, Minte
vie, Constienta vie.
Prin urmare, orice element al Universului isi are propria viata in cadrul
acestei infinite Energii inteligente. Orice este un aspect al acestei
Inteligente infinite. Fiecare persoana, fiecare animal, fiecare copac,
fiecare stea si fiecare planeta, orice microorganism, oricat de mic ar fi el
toate sunt, in cele din urma, in aceeasi masura, aspecte ale aceleiasi
energii. Nu exista separatie decat prin iluzia creata de catre ego si cele
cinci simturi fizice. Noi, impreuna cu absolut tot ceea ce exista in Univers
suntem una, fara exceptie.
Pentru ca Universul este o Inteligenta infinita din ale carei multiple
aspecte facem si noi parte integranta, cuantele de Energie sunt influentate
de Minte, care ea insasi este energie pura. Ori de cate ori priviti la o
posesiune, indiferent ca e o casa, o masina sau un televizor, acestea nu
sunt de fapt nimic mai mult decat o forma de organizare a Energiei sau
cuante create prin procesele de gandire ale Mintii. Daca aceste obiecte ar
fi analizate foarte de aproape, s-ar vedea ca nu sunt solide in realitate,
ci mai degraba sunt compuse din cuante de Energie care vibreaza si se misca
cu acceleratii foarte mari spre si dinspre obiectul observat. Nimic nu poate
exista permanent daca nu este observat, pentru ca Mintea este cea care
controleaza si alcatuieste cuantele de Energie si, fara concentrarea Mintii,
cuantele ar deveni din nou un potential pentru altceva.
Daca, de exemplu, toata lumea ar inceta sa observe lumea si tot ceea ce este
in ea, incetand sa se concentreze asupra existentei sale perceptibile,
atunci totul ar inceta sa existe. Nu ar mai exista nicio energie-gand care
sa mentina iluzia existentei ei.
Din aceasta cauza Pamantul si tot ceea ce cuprinde el, ca si intregul
Univers tridimensional, sunt denumite in unele culturi ca fiind maia =
iluzie. Pamantul si Universul fizic sunt intr-adevar o iluzie de proportii
uriase. La un moment dat, vor fi percepute astfel de catre intreaga omenire,
cand aceasta va ajunge la un anumit nivel de evolutie, ce va transcende
iluzia Universului fizic. Fizica cuantica confirma in mod complet aceasta
teorie, recunoscand ca ceva anume poate exista cu adevarat, doar atunci cand
este observat.
Desigur, existenta este un termen aferent celor cinci simturi fizice: tot
ceea ce exista acum a existat dintotdeauna si va exista intotdeauna, doar
iluzia formei este cea care se schimba ca raspuns la gand. Atunci cand ceva
este observat, cuantele se aduna formand particule subatomice, apoi atomi,
apoi molecule, pana cand ceva anume se manifesta in lumea fizica printr-un
eveniment localizat in timp si spatiu si care poate fi observat prin cele
cinci simturi. Acest proces este elementul de baza al modului in care
fiecare persoana isi creeaza propria realitate.
Fiecare gand, ca Energie, influenteaza direct si instantaneu campul cuantic,
determinand cuantele sub forma de Energie sa se organizeze intr-un eveniment
localizat, observabil, indiferent ca e obiect sau alt mod de manifestare. De
fapt, aceasta este si baza adevaratei Magii. Magicianul si toti aceia care
inteleg si sunt in armonie cu legile Universului sunt creatori constienti,
in timp ce majoritatea celorlalti sunt creatori inconstienti, care isi
creeaza, in permanenta, propria realitate cu ajutorul propriile ganduri, dar
nu inteleg ce se intampla, atribuind totul, de regula, unor notiuni cum ar
fi noroc, sansa, soarta.
Creatia constienta este in acelasi timp baza Legii Atractiei, care va fi
discutata pe larg, mai tarziu, in aceasta carte. Oamenii s-ar putea intreba:
Cum se face atunci ca lucrurile par atat de reale, tangible si solide?
Comportamentul cuantelor poate fi asemuit unei bobine de film. Atunci cand
bobina se deruleaza, mii de cadre cu imagini individuale sunt trecute prin
fata unui proiector luminos, ajungand pe ecran si creand, in acest fel,
iluzia unei scene in miscare continua.
Cuantele functioneaza in exact acelasi mod. Nenumarate cuante de Energie se
misca constant in si afara din zona de concentrare, adunandu-se pentru a
aparea simturilor fizice ca un obiect solid. Asemeni unui film insa, aceasta
este numai o iluzie, care se construieste din componente mult mai mici. In
cazul unui film, imaginea vizuala este creata de influenta unui mecanism
proiector, in timp ce, in cazul obiectelor ce par a fi solide, iluzia de
obiect solid este perpetuata de Minte, prin actul observarii respectivului
obiect. Atunci cand ajungeti acasa si va asteptati sa aveti un anumit obiect
in casa, el va fi acolo, in virtutea asteptarilor si a observatiei. Dupa cum
vom vedea mai tarziu in aceasta carte, intelegerea acestor factori de o
importanta fundamentala reprezinta calea spre crearea constienta a
realitatii pe care o doriti, in acelasi timp reusind sa nu atrageti in
realitatea voastra nimic din ceea ce nu va doriti.
Cuantele nu fac absolut niciodata diferenta intre dorit si nedorit: ele
reprezinta, pur si simplu, raspunsul la gand. Prin urmare, tot ceea ce
exista, tot ceea ce poate fi observat este rezultatul unei concentrari
mentale, rezultatul unei decizii luate, la un anumit nivel al Constientei,
ca acest lucru sa se materializeze. Fara acest nivel de concentrare si
asteptare ca ceva anume sa existe, pur si simplu nu ar exista. Aceasta se
aplica la fel de bine si lucrurilor pe care nu le-am mai vazut inainte, cum
ar fi atunci cand mergem la cumparaturi. Lucrurile exista ca o creatie
constienta a altcuiva. Realitatea poate exista fie la nivel personal, fie la
nivel consensual; adica: daca destui oameni cred ca ceva anume exista, de
exemplu un parc, si se concentreaza asupra existentei acestuia, atunci
parcul va continua sa existe, in conformitate cu asteptarea colectiva in
consens. Daca oamenii inceteaza sa se concentreze asupra obiectului,
cuantele devin mai putin concentrate si rezultatul este deteriorarea pana
cand obiectul nu mai exista, moment in care cuantele de Energie care erau
initial cuprinse in el se vor disipa inapoi in Univers.
Marile Lumi Astrale, deseori cunoscute ca lumea de dincolo sau viata de apoi
sunt o creatie consensuala a omenirii, bazata pe perceptii invatate in
timpul existentei fizice pe Pamant. Astfel, Lumile Astrale includ orice
realitate consensuala a fiecarei culturi, rase si traditii care exista, a
existat vreodata si va exista vreodata in legatura cu conceptul pamantean de
timp, toate create de Minte.
Fiecare cultura, rasa si societate are propria credinta despre cum ar trebui
sa arate toate lucrurile, astfel ca, atunci cand oamenii trec dincolo, in
orice cultura, traditie sau sistem de credinte, inclusiv religia dogmatica,
ei creeaza in mod spontan cu Mintea un cadru natural in concordanta perfecta
cu asteptarile lor. Aceasta se poate aplica la nivelul unui grup in care
orase intregi, metropole, sate sau alte medii sunt create de catre Mintea
consensuala a grupului, alcatuite dupa echivalentul lor pe Pamant, in timp
ce realitatile individuale, caminele si alte posesiuni sunt create la nivel
individual in concordanta cu centrarea dorintelor.
Lumile Astrale exista la un nivel mult mai scazut al densitatii si la un
nivel vibrational mult mai inalt al Universului decat lumea fizica a
materiei si, ca rezultat, Energia (cuantele) este influentata mult mai usor
si mai rapid, intr-o asemenea masura incat gandurile isi manifesta
echivalentul observabil imediat, indiferent daca este mic sau mare. Aceasta
rezulta in manifestarea instantanee a oricarei dorinte. Exista un singur set
de legi imuabile in operare si acestea se aplica tuturor planurilor vietii
si realitatii. Aceleasi legi se aplica si in lumea fizica, unde, si aici,
fiecare isi creeaza propria realitate, dar, din cauza densitatii mai mari si
vibratiei mai joase a Energiei ce predomina in lumea fizica, este nevoie de
o energie mai concentrata a Mintii pentru o perioada mai indelungata de timp
inainte ca gandul sa se manifeste ca realitate observabila fizic.
Existenta continua a creatiei depinde de gradul de concentrare in
desfasurare existenta. Acelasi lucru se aplica lumii fizice in intregul ei,
dar, din cauza densitatii mult mai mari, procesul necesita o gandire
focalizata de durata si mai sustinuta. Acesta este, bineinteles, un motiv
important pentru care ne aflam aici: pentru a invata cum sa ne controlam
gandurile si, in acest fel, realitatea noastra individuala. Numai cand
acestea si alte lectii importante vor fi invatate se poate atinge evolutia
spirituala dincolo de ciclul reincarnarilor.
Intregul Univers este inteligenta infinita, existand in Mintea Sursei/Intaia
Cauza/Dumnezeu. Cuantele de Energie sunt, prin urmare, si ele inteligente,
fiind controlate in cele din urma de catre Mintea lui Dumnezeu. Nu numai ca
aceste cuante sunt capabile sa ia decizii, dar ele stiu si ce decizii au
luat alte cuante oriunde in Univers, datorita naturii inseparabile si
integrate a tuturor elementelor creatiei. Totul este interconectat prin
aceasta Inteligenta Divina de baza, infinita, aceeasi Inteligenta din care
si noi facem parte si dupa a Carei imagine suntem creati.
In termeni cuantici, cuantele pot fi privite ca pachete de probabilitate.
Fiecare cuanta de Energie are potentialul de a fi oriunde, oricand si poate
fi influentata de gand sau de alte cuante. De exemplu, daca va doriti sa
intalniti pe cineva pentru prima oara, persoana are potentialul de a exista
oriunde in lume. Cand luati hotararea de a va intalni cu aceasta persoana
intr-un anumit loc si apoi faceti asta, persoana nu mai are numai potential,
el sau ea s-au si manifestat ca realitate fizica in viata voastra, in
conformitate cu dorinta comuna a ambilor. Odata ce intalnirea voastra a luat
sfarsit, persoana va pleca si va deveni din nou o persoana potentiala din
punct de vedere al realitatii voastre.
Cuantele, inclusiv cele din care sunteti voi insiva formati, nu sunt
limitate de spatiu sau de timp. Cuantele sunt aspatiale, atemporale si
exista pretutindeni simultan. Sursa/Intaia Cauza/Dumnezeu este in acelasi
timp onmipotent, omniscient si omniprezent, iar cuantele reprezinta un
aspect fundamental al lui Dumnezeu in Care se afla Fiinta noastra. Asadar,
si noi, ca aspecte ale Universului/ Sursei/Dumnezeu, suntem fiinte infinite,
aspatiale si atemporale, existand simultan pretutindeni in Univers. Nu avem
limite, nu avem granite, nu avem un punct anume al existentei: toate acestea
sunt iluzii create de catre ego si cele cinci simturi fizice si de faptul ca
majoritatea oamenilor sunt concentrati cu totul asupra lumii fizice, pe care
continua sa o observe si sa o perceapa ca realitate. Toti suntem parte
integranta a aceluiasi Camp-Minte, mult mai mare si mai puternic decat pot
realiza majoritatea oamenilor sau decat au capacitatea, deocamdata, sa
inteleaga.
Avem deja totul in Univers! Abundenta infinita este mostenirea noastra!
Tot ceea ce cineva, indiferent cine, are de facut este sa aduca obiectul
dorintelor lui in Constienta si realitatea lui locala observabila si sa se
concentreze asupra acestuia. Cere si ti se va da: instantaneu, intotdeauna,
fara exceptie! Oricine are deja toata bogatia imaginabila. Tot ceea ce este
nevoie de facut este sa o aduca in realitatea individuala. Nu exista saracie
in Univers: cu totii suntem infinit de bogati, dar nu ne dam seama de asta.
Nu exista absolut nimic ce nu putem face, nu putem fi sau nu putem avea.
Universul consta in mod conceptual din iluzii ale observatorului si ale
observatului. Astfel, Universul/Sursa/ Dumnezeu evolueaza experimental, avand
capacitatea atat de a observa, cat si de a fi observat, asa cum se intampla
cu toate individualizarile lui Dumnezeu, inclusiv fiintele umane, care sunt
cu toate expresia lui Dumnezeu, create dupa acelasi chip spiritual.
Observatul nu are sens fara observator si, in acelasi fel, observatorul nu
are rost fara a fi observat. Astfel, prin acest proces de individualizare,
se perpetueaza procesul observatorului si al observatului si evolutia,
expansiunea si cresterea continua, la infinit.
Intregul Univers din care facem parte integranta este o vasta expansiune a
Energiei ce vibreaza cu diferite viteze, de la cea mai joasa vibratie, a
materiei, pana la cea mai inalta vibratie, a Sursei/Intaia Cauza/Dumnezeu.
Iluzia separarii este perpetuata in virtutea modului in care Mintea percepe
si decodeaza aceste vibratii: lucrurile exista numai pentru ca le observam
si Mintea nostra decodeaza vibratiile Energiei lucrului care este observat.
Fara aceasta observare, lucrul observat nu poate exista decat ca o
probabilitate in cadrul vastei expansiuni a Energiei ce constituie Universul
Asa ca totul in Univers este o probabilitate a existentei pana cand vine
momentul sa fie observat si Energia sa ii fie decodata de Minte, moment in
care probabilitatea devine realitate in timp ce este observata, dupa care
redevine probabilitate.
Totul in Univers este directionat spre viata, evolutie si crestere. Nimic nu
sta vreodata pe loc sau nu reuseste sa nu evolueze. Aceasta este Legea care
se aplica la absolut toate nivelurile. Prin procesul individualizarii si,
implicit, al perpetuarii iluziei observatorului si al observatului,
cresterea poate continua, dar este nevoie de amandoua. Nu poate exista
crestere fara observator si observat, pentru ca nu ar exista nicio baza de
la care sa porneasca invatarea si, deci, evolutia. S-a demonstrat, de
asemenea, de catre fizica cuantica, ca exista un infinit de lumi paralele.
Aceasta este demonstrata de observatia ca toate cuantele au potentialul de a
fi in orice existenta paralela, dar, odata observate intr-o anumita locatie,
aceleasi cuante nu vor fi observabile in alte locatii.
Oricum, la nivel cuantic, totul este non-local si, prin urmare, dincolo de
spatiu si timp: totul poate exista si exista simultan ca un numar infinit de
realitati paralele. Aceasta da nastere modelului holografic al Universului,
dupa cum este el postulat de David Bohm si alti fizicieni. Acest model
holografic al Universului este cel care explica realitatile paralele si, mai
ales, cum existam simultan ca aspecte ale tuturor realitatilor fiind una cu
Universul/Sursa/ Dumnezeu.
Ca trup, suflet si spirit, realitatea noastra de baza este Energia infinita
si inteligenta dincolo de limitele spatiului si timpului, ca Fiu sau Fiica
adevarata a lui Dumnezeu, ce fiinteaza infinit si simultan, pretutindeni in
Univers, in toate sferele vietii si realitatii. Realitatea noastra
localizata este, pur si simplu, punctul nostru de focalizare, punctul nostru
de prezenta constienta, care, pentru majoritatea oamenilor, este in corpul
nostru fizic, in acest moment.
Majoritatea oamenilor inca se percep in mod eronat ca fiind indivizi complet
separati, gazduiti intr-un corp de carne. Numai atunci cand fiecare dintre
noi isi va intelege pe de-a-ntregul propria natura ca fiinta spirituala
infinita, a minunatului Univers multidimensional, va putea rasa umana sa se
reintoarca la adevarata sa menire, aceea de a evolua inapoi, spre Prima
Cauza/Lumina/ Dumnezeu. Din timpuri imemoriale, toti marii invatatori care au
venit pe Pamant sa invete omenirea aceste realitati au spus acelasi lucru:
ca vin din Lumina. Lumina la care se refera nu este o lumina fizica, ci, mai
degraba, Lumina Sursei, a Primei Cauze, a lui Dumnezeu. In acest context, ca
Energie si parti componente ale Sursei, noi suntem cu totii Lumina, fiinte
ale Luminii. Cu cat ajungem mai aproape de Sursa, cu atat experimentam
gloria Luminii, pana cand, in cele din urma, vom ajunge sa avem potentialul
de-a ne reuni cu Sursa Luminii si, din nou, vom inceta sa existam ca fiinta
individuala si vom deveni Una cu Dumnezeu. Acesta este sensul suprem al
vietii, scopul nostru suprem, realitatea noastra suprema.

Boriska - baiatul de pe Marte

Uneori, anumiti copii se nasc cu talente fascinante si abilitati neobisnuite.

Am aflat povestea unui baiat neobisnuit pe nume Boriska, de la membrii unei expeditii care cerceta o zona de anomalie din nordul regiunii Volgograd numita Medvedetskaia Griada.

"Îti poti imagina, seara, în timp ce eram cu totii în jurul focului de tabara, un baietel de 7 ani ne-a captat atentia tuturor. Dorea sa ne spuna tuturor despre viata de pe Marte, despre locuitorii planetei si zborurile lor spre Terra" spune unul dintre martori. Liniste perfecta. A fost incredibil! Baietelul cu ochii vii si mari spunea o poveste despre civilizatia martiana, despre orasele megalitice, despre navele lor si calatoriile lor spre alte planete, despre minunatul tinut Lemuria, unde el a aterizat venind de pe Marte.

Vreascurile pocneau, ceata noptii învaluia zona taberei, iar imensul cer întunecat cu miliardele de stele ascundea parca un fel de mister. Povestea lui a durat o ora si jumatate. Unul dintre noi a fost suficient de destept ca sa pornesca casetofonul si sa înregistreze întreaga poveste.

Multi dintre noi am fost profund uimiti de doua aspecte. În primul rând, baietelul avea cunostinte exceptional de profunde. Intelectul lui era evident foarte departe de acela al unui baietel obisnuit de 7 ani. Nu orice profesor poate fi capabil sa spuna întreaga istorie a Lemuriei si locuitorilor ei cu atâtea detalii. Nu veti gasi nici-o mentiune despre Lemuria în manualele scolare, iar stiinta moderna nu a demonstrat înca existenta altor civilizatii.

În al doilea rând, am fost uimiti de vorbirea acestui baietel. Cunostintele lui, oferite într-o terminologie specifica, detaliile si informatiile despre trecutul planetelor Marte si Pamânt au fascinat pe toata lumea.

"De ce a început el conversatia? Poate pentru ca simtea atmosfera taberei, în care erau multe persoane deschise si învatate".

"Putea el sa inventeze toate astea?"

"Ma îndoiesc" a spus prietenul meu. "Pentru mine era ca si cum baietelul îsi amintea detalii din vietile sale trecute. Este virtual imposibil sa inventezi astfel de povesti".

Azi, dupa ce m-am întâlnit cu parintii lui Boris si l-am cunoscut pe baiat, încep sa ordonez cu grija toate informatiile obtinute în povestea din jurul focului. S-a nascut la 11 ianuarie 1996, în orasul Voljskii, desi în actle lui scrie ca orasul natal este Jirnovsk, din regiunea Volgograd.

Parintii lui sunt niste oameni minunati. Nadejda, mama lui Boris, este dermatolog într-o clinica publica. A absolvit Institutul Medical din Volgograd în 1991. Tatal baiatului este ofiter ân rezerva. Amândoi ar fi fericiti daca cineva ar reusi sa le clarifice situatia baiatului lor. Între timp, ei îl observa si-l vad crescând.

Nadejda îsi aminteste: "Dupa ce s-a nascut Boris, era capabil sa-si mentina capul la numai 15 zile. Primul lui cuvant - baba - l-a spus când avea 4 luni, iar curând dupa aceea a început sa vorbeasca. La vârsta de 7 luni a construit prima propozitie 'Vreau un cui'. A spus asta dupa ce a vazut un cui într-un perete. Evident, posibilitatile lui intelectuale depaseau cu mult pe cele fizice."

- Cum se manifestau aceste abilitati?

- Când Boris avea doar un an, am început sa-i dau litere (dupa sistemul Nikitin) si, la un an jumate el putea sa citeasca titlurile mari din ziare. Nu i-a luat mult sa se obisnuiasca cu culorile si nuantele lor. A început sa picteze la doi ani.

Apoi, la putin timp dupa ce împlinise 2 ani, l-am dus la cresa. Educatorii erau uimiti de talentele lui si de modul lui neobisnuit de a gândi. Baiatul are o memorie exceptionala si o abilitate incredibila de a acumula noi informatii. Totusi, parintii lui au observat repede ca Boris stia si alte lucruri decât cele învatate de la parinti.

- Nimeni nu l-a învatat asta, îsi aminteste Nadia. Dar uneori, se aseaza în postura lotusului [o postura corporala hatha-yoga] si începe sa povesteasca. Vorbeste despre Marte, despre sistemele planetare, civilizatii îndepartate... nu ne venea sa credem urechilor! Cum poate un copil sa cunoasca toate astea? Universul, povestile despre alte lumi si imensitatea cerurilor sunt ca niste mantre zilnice pentru el, înca de la doi ani.

Atunci Boriska ne-a spus despre viata lui de pe Marte, despre faptul ca planeta era de fapt locuita, dar - ca rezultat al celei mai puternice si distructive catastrofe - si-a pierdut atmosfera iar acum toti locuitorii de acolo traiesc în orase subterane. În trecut, el obisnuia sa faca zboruri spre Pamânt destul de des, în scopuri comerciale si de cercetare. Se pare ca Boriska a pilotat chiar el nava spatiala. Asta se întâmpla în vremea civilizatiei Lemuriene de pe Pamânt. Avea un prieten Lemurian care a fost omorât chiar în fata ochilor lui...

- Pe Pamânt a avut loc o catastrofa majora. Continentul gigantic s-a scufundat în apele învolburate. Brusc, o imensa stânca s-a desprins de pe o constructie si a cazut pe prietenul meu. Nu l-am putut salva. Destinul nostru este sa ne întâlnim în aceasta viata, spune Boris.

Baiatul traieste întreaga poveste a caderii Lemuriei ca si cum s-ar fi întâmplat ieri. El deplânge moartea celui mai bun prieten al sau simtindu-se vinovat.

Într-o zi, a observat o carte în sacosa mamei lui care avea titlul "De unde venim?" scrisa de Ernst Muldasev. Trebuia sa-i fi vazut fericirea si fascinatia pe care a declansat-o descoperirea cartii în acest baietel. S-a uitat pe paginile cartii ore în sir, privind schitele despre Lemurieni, fotografiile din Tibet. Apoi a început sa vorbesca despre înalta capacitate intelectuala a Lemurienilor.

- Dar Lemuria a încetat sa mai existe în urma cu 800.000 de ani, am raspuns eu. Lemurienii aveau înaltimea de 9 metri! Asa este? Cum îti poti aminti toate astea?

- Îmi amintesc, a raspuns baiatul.

Mai târziu, si-a reamintit de o alta carte a lui Muldasev intitulata "În cautarea Oratului Zeilor". Cartea vorbeste despre vechile morminte si piramide. Boriska a afirmat foarte ferm ca oamenii vor descoperi învataturi sub una dintre piramide (nu aceea a lui Keops). Nu a fost înca descoperita. "Viata se va schimba odata ce Sfinxul va fi deschis," a spus el si a adaugat ca marele Sfinx are un mecanism de deschidere undeva în zona urechii (dar nu-si aminteste exact). Baiatul vorbeste cu pasiune si entuziasm despre civilatia Maya. El spune ca noi cunoastem foarte putine lucruri despre aceasta mare civilizatie si despre poporul mayas.

Mai mult, Boriska crede ca acum a venit vremea ca cei "speciali" sa se nasca pe Pamânt. Renasterea planetei nostre se apropie. Noile învataturi vor fi foarte necesare pentru o noua mentalitate a pamântenilor.

- Dar tu stii despre acesti copii înzestrati si de ce se petrece asta? Stii ca ei sunt numiti copiii indigo?

- Stiu ca ei se nasc acum. Totusi, înca nu am întâlnit pe nici-unul dintre ei în orasul meu. Poate fi fata asta, Iulia Petrova. Ea e singura care ma crede. Celalti doar râd de povestile mele. Ceva se va întâmpla pe Pamânt; de aceea acesti copii sunt importanti. Ei vor putea sa-i ajute pe oameni. Polii magnetici se vor inversa. Prima mare catastrofa se va întâmpla în 2009 si va afecta un întreg continent. Urmatoarea va avea loc în 2013; va fi si mai devastatoare.
Inversarea polilor:
Polii magnetici se vor inversa

- Nu-ti este teama ca viata ta s-ar putea sfârsi în aceste catastrofe?

- Nu. Nu-mi e frica. Deja am trecut printr-o catastrofa pe Marte. Acolo înca mai traiesc oameni ca noi. Dar dupa razboiul nuclear, totul a fost ars. Unii dintre ei au reusit sa supravietuiasca. Ei au construit adaposturi, nu arme. Acolo a avut loc si o deplasare a continentelor, desi continentul nu era asa mare. Martienii respira gaz. Daca ar veni pe planeta noastra, ei ar trebui sa stea conectati la tuburi si sa inspire fumuri.

- Tu preferi sa inspiri oxigen?

- Odata ce esti în acest corp, trebuie sa respiri oxigen. Totusi, martienilor nu le place acest aer, aerul Pamântului, pentru ca determina îmbatrânirea. Martienii sunt relativ tineri, au cam 30 - 35 ani. Numarul acestor copii martieni [care se vor naste pe Pamânt] va creste în fiecare an.

- Boris, de ce statiile noastre [rusesti] spatiale se defectau înainte de a ajunge pe Marte?

- Marte transmite semnale speciale pentru a le distruge. Aceste statii contineau radiatie periculoasa.

Erau uimit de cunostintele lui despre acest fel de radiatie "Phobos". Este adevarat. În 1988, un locuitor din Voljskii pe nume Iuri Lusnicenko, un om cu puteri extrasenzoriale, a încercat sa avertizeze liderii sovietici despre inevitabila distrugere a primelor nave spatiale sovietice Phobos 1 si Phobos 2. El a mentionat acest fel de radiatie care era nefamiliar si periculos pentru Marte. Evident, nimeni nu l-a crezut.

- Ce stii tu despre dimensiunile multiple? Stii ca se poate zbura, nu în linie dreapta, dar facând manevre prin spatiul multi-dimensional?

Boriska s-a ridicat imediat în picioare si a început sa vorbeasca, cu toate detaliile, despre OZN-uri. "Am plecat si am aterizat apoi pe Pamânt apropape instantaneu!" Baiatul ia o creta si începe sa deseneze un obiect oval pe tabla.

"E compus din 6 straturi", spune el. Stratul exterior - 25 % - e facut din metal dur, al doilea strat de 30 % e facut din ceva asemanator cu cauciucul, al treilea de 30 % e facut din metal. Un ultim strat de 4 % e compus dintr-un material special magnetic. "Daca încarcam acest strat magnetic cu energie, aceste masini vor putea zbura oriunde în univers".

- Boriska are o misiune speciala de îndeplinit? Este el constient de aceasta misiune? Am pus aceste întrebari atât parintilor lui, cât si baietelului.

- El spune ca poate sa ghiceasca, spune mama lui. Spune ca el stie ceva despre viitorul Pamântului. Spune ca informatia va juca un rol primordial în viitor...

- Boris, de unde stii tu toate astea?

- Pentru ca sunt în mine.

- Boris, spune-ne de ce oamenii se îmbolnavesc?

- Boala apare atunci când oamenii nu pot trai corect si fericiti... Trebuie sa-ti astepti jumatatea cosmica. Nimeni nu ar trebui sa se amestece în destinele altora. Oamenii nu ar trebui sa sufere datorita greselilor din trecut, ci sa ia contact cu ceea ce le este destinat si sa urmareasca sa atinga aceste înaltimi, sa mearga mai departe pentru a-si îndeplini visurile. (Acestea sunt exact cuvintele lui Boris)

Trebuie sa fii mai compasiv si inimos. În caz ca cineva te loveste, îmbratiseaza-ti dusmanul, cere-ti iertare si îngenuncheaza în fata lui. În caz ca cineva te uraste, iubeste-l cu toata iubirea si devotiunea ta si cere-ti iertare. Acestea sunt regulile iubirii si umilintei. Stiti de ce au murit Lemurienii? Si eu sunt partial vinovat pentru asta. Ei nu mai doreau sa se dezvolte spiritual. Au parasit calea pe care trebuiau sa mearga, distrugând în acest fel integritatea planetei. Calea magiei nu duce nicaieri. Iubirea este adevarata magie!

- Cum de stii tu toate astea???

- Pur si simplu, stiu... Kailis...

- Ce ai spus?

- Am spus "Salut" în limba planetei mele...




___________________________________________________________________


Mama lui Boris, Nadejda Kiprianovici, l-a nascut într-o dimineata, fara nici o durere. "Totul s-a petrecut atat de repede, nu am simtit nici-o durere. Când mi-au aratat baiatul, el ma privea ca un adult. Ca pediatru, stiam ca bebelusii nu-si pot concentra privirea asupra obiectelor. Si totusi, micutul meu ma privea atent, cu ochii lui mari si caprui. În afara de aceste lucruri, el parea un bebelus obisnuit, la fel ca ceilalti copii", a mai spus mama lui.

La întoarcerea de la maternitate, femeia a mai observat însa si alte lucruri stranii la baietelul ei. Micutul Boris rareori plângea si nu se îmbolnavea niciodata. Crestea la fel ca ceilalti copii, dar deja vorbea în fraze la numai 8 luni. Parintii i-au daruit un joc mecanic iar el a început sa faca diverse figuri geometrice corecte folosind piesele jocului, combinându-le cu precizie. "Aveam sentimentul ciudat ca noi suntem pentru el ca niste extraterestri cu care el încerca sa stabileasca un contact", a spus mama baiatului.

La împlinirea a doi ani, el a început sa deseneze, la început - abstract: amestec de albastru si violet. Când psihologii au examinat desenele, au spus ca baiatul probabil ca încearca sa deseneze aurele oamenilor, pe care el le vedea. Înainte de a împlini 3 ani, Boris a început sa le spuna parintilor lui despre univers.

"Putea sa denumeasca fiecare planeta a sistemului solar, chiar si satelitii acestor planete. Se lauda cu nume si numere de galaxii. La început mi-a parut înfricosator acest lucru, credeam ca baiatul meu îsi iesise din minti, dar atunci am verificat toate aceste nume sa vad daca exista cu adevarat. Am luat câteva carti de astronomie si am fost socata sa descopar ca baiatul stia foarte multe despre aceasta stiinta".

Zvonurile despre un baietel-astronom au facut înconjurul orasului depasind viteza luminii. Baiatul a devenit celebritatea locala: oamenii erau curiosi, cu totii doreau sa afle cum de poate sti toate aceste lucruri. Boriska dorea sa le spuna oaspetilor lui despre civilizatiile extraterestre, despre existenta rasei umane vechi, oameni care aveau statura de trei metri, despre clima viitorului si schimbarile globale... Cu totii ascultau ce spunea baietelul cu mare interes, dar evident, nimeni nu îl credea.

Parintii au decis sa-l boteze pe baiat ca sa fie siguri ca e pe calea cea buna: deja începusera sa creada ca e ceva în neregula cu el. Curând dupa botez, Boriska a început sa le spuna oamenilor despre pacatele lor. I-a spus unui tânar de pe strada sa renunte la droguri; spunea barbatilor sa nu-si mai însele nevestele, etc. Micul profet avertiza oamenii despre inerentele neplaceri si boli, ceea ce a adus o reputatie nefavorabila parintilor baiatului.

Nadejda a observat mai târziu ca micutul se simtea rau înaintea producerii unor dezastre. "Când s-a scufundat submarinul Kursk, îl durea totul. A suferit si în timpul crizei de la Beslan, a refuzat sa se duca la scoala în perioada acelui îngrozitor atac", a dezvaluit mama baiatului. Copilul a spus ca în timpul crizei ostaticilor de la Beslan simtea ca arde din interior, si stia ca totul va avea un "sfârsit oribil".

Boris este optimist în legatura cu viitorul Rusiei, ca "situatia din tara se va îmbunatati gradat". Totusi, planeta Pamânt va avea de trecut prin doi ani foarte periculosi - 2009 si 2013 - având de înfruntat "catastrofe legate de apa".

Boriska a atras atentia cercetatorilor rusi în vara acestui an (2005). Specialistii de la Institutul de Magnetism si Unde radio al Pamântului, din cadrul Academiei Ruse de Stiinte, au fotografiat aura baiatului, care este neobisnuit de puternica.

"Spectrograma lui are culoarea portocalie, ceea ce înseamna ca are un puternic intelect", a declarat profesorul Vladislav Lugovenko. "Exista o teorie conform careia creierul uman are doua tipuri de memorie: de lucru si de distanta. Una dintre cele mai remarcabile posibilitati ale creierului uman este aceea de a putea sa stocheze informatia despre experienta, emotii si gânduri, atât în interior, cât si în exterior - la nivelul spatiului informational de stocare al universului [care este ca un depozit universal - nota AIM]. Exista câteva fiinte unice care pot sa se conecteze la acest depozit si sa extraga informatii de acolo. În opinia mea, fiecare om este conectat cu acel spatiu prin intermediul energiei", a adaugat omul de stiinta.

Lugovenko afirma ca poate masura capacitatile extrasenzoriale umane cu ajutorul unor dispozitive speciale, ceea ce face ca aceasta procedura sa fie foarte usor de realizat. Oamenii de stiinta din ziua de azi realizeaza cercetari extinse în scopul de a descoperi misterul copiilor fenomenali. S-a descoperit astfel ca în ultimii 20 de ani s-au nascut astfel de copii pe toate continentele planetei, iar oamenii de stiinta i-au numit "copiii indigo".
Un nou ADN uman:
ADN-ul se modifica

"Boris este unul dintre ei. Aparent, copiii indigo au misiunea de a schimba planeta. Multi dintre ei au spirale ADN modificate, care le dau un sistem imunitar incredibil de puternic, care invinge si SIDA. Am întâlnit astfel de copii în China, India, Vietnam, etc. Sunt sigur ca ei vor schimba viitorul civilizatiei noastre", a mai spus Lugovenko.

În timp ce agentiile spatiale cele mai renumite din lume încearca sa gaseasca urme de viata pe planeta Marte, baietelul de opt ani - Boriska - le spune parintilor si prietenilor tot ce stie despre civilizatia martiana. Boriska îsi aminteste de viata lui precedenta. Specialistii spun ca el stie informatii care în mod normal nu are cum sa le cunoasca. Un jurnalist rus a vorbit recent cu baiatul despre cunostintele si experientele lui unice.

- Boriska, chiar ai trait pe Marte?

- Da, am trait, e adevarat. Îmi amintesc acele vremuri, când aveam 14 sau 15 ani. Martienii duceau mereu razboaie asa ca adesea a trebuit sa particip la raiduri aeriene cu un prieten. Puteam sa calatorim în spatiu si timp cu nave rotunde, dar observam viata de pe Pamânt în nave triunghiulare. Navele martiene sunt foarte complicate. Sunt facute din straturi si pot calatori oriunde în univers.

- Acum exista viata pe Marte?

- Da, exista, dar planeta si-a pierdut atmosfera cu multi ani în urma ca rezultat al unei catastrofe globale. Dar martienii înca mai traiesc acolo, în subteran. Ei respira bioxid de carbon.

- Cum arata acesti martieni?

- Oh, sunt foarte înalti, mai mult de sapte metri. Au calitati incredibile.

"Când am aratat baiatul nostru diversilor oameni de stiinta, inclusiv cercetatori OZN, astronomi si istorici, cu totii au fost de acord ca ar fi fost practic imposibil ca baiatul sa inventeze toate aceste povesti", a spus mama lui Boris.



Oricine poate anticipa viitorul cu cel putin 5 secunde

de DAN EDEN

SURSA: ZONA DE VIZIUNE-Editura For You.

Eu sunt sceptic. Nu cred in prezicatori sau in psihologi. Bineinteles ca ma indoiam de faptul ca eu as putea prezice viitorul. Deoarece am desfasurat cercetarile pentru acest articol, am descoperit ca ma inselam. Oricine poate vedea in viitor, chiar facem aceasta tot timpul.

Calatoria noastra incepe cu un experiment desfasurat in 1976. Dr. Kornhuber a solicitat unor voluntari sa permita sa li se fixeze electrozi EEG care sa le masoare activitatea cerebrala, dupa care le-a cerut subiectilor sa indoaie degetul aratator de la mana dreapta, brusc si la ce interval de timp vroiau. El dorea sa masoare cat timp era necesar de la decizia mentala, la miscarea propriu-zisa a degetului. Rezultatele au fost altele decat cele la care se astepta.

Kornhuber se astepta sa gaseasca un maxim al activitatii electrice la care hotararea se lua in mod constient, punct la care el incepea sa cronometreze incercarile. Este remarcabil, totusi, ceea ce a descoperit si anume ca exista o crestere graduala a potentialului electric inregistrat, pana la o secunda sau poate o secunda si jumatate, inainte ca degetul sa fie indoit efectiv. Aceasta pare sa indice faptul ca procesul deciziei constiente are nevoie de mai mult de o secunda pentru a se manifesta! Mai surprinzator a fost ca voluntarii nu erau constienti de aceasta intarziere si credeau ca actionau spontan si instantaneu.

Ce s-a intamplat? „Stia” creierul, in vreun fel, ca hotararea se va lua si a inceput sa planifice actiunea? Experimentului nu i s-a dat prea multa atentie pana cand, in 1979, un altul, condus de dr Libet, a ridicat problema perceptiei de catre noi a timpului si a ideii de „acum”.

ORICE EVENIMENT PREZENT S-A INTAMPLAT DEJA.

Dr. Libet a testat persoane care trebuiau sa fie supuse unor interventii chirurgicale ce nu aveau nici o legatura cu experimentul sau si care au fost de acord sa li se instaleze electrozi in anumite puncte din creier in zona cortexului somato-senzitiv. A monitorizat activitatea electrica, in timp ce actiona cu stimuli la nivelul pielii. Spre uimirea doctorului, a fost necesar aproximativ o jumatate de secunda ca subiectii sa fie capabili sa perceapa stimulul. Experimentele ulterioare au aratat ca toata aceasta intarziere - aproximativ o jumatate de ora - era necesara pentru ca un stimul sa ajunga la starea de constienta.

SEMNIFICATIA ACESTUI FAPT ESTE ENORMA. TOT CEEA CE CUNOASTEM, CHIAR IN ACEST MOMENT, DIN CE SE AFLA IN AFARA NOASTRA - SUNETELE, IMAGINILE, SENTIMENTELE - TOTUL ESTE INTARZIAT. TOT CEEA CE CREDEAM CA SE-NTAMPLA CHIAR ACUM, S-A INTAMPLAT, DE FAPT, CU APROXIMATIV O JUMATATE DE SECUNDA MAI INAINTE!

Dar cum este posibil? Daca totul este defazat, in ce fel conducem, cum prindem mingea de basebal, sau omoram muste, cum scriem, cum desenam?... Raspunsul evident este ca ne-am dobandit capacitatea de a compensa intarzierea, proiectandu- ne comportamentul in viitorul care este, in mod real, „acum”.

CINCI SECUNDE IN VIITOR

Marilzn Schlitz a conectat voluntari la o serie de monitoare, asemanatoare cu detectorul de minciuni, pentru a le masura bataile inimii, transpiratia si alte activitati nervoase. Dupa aceea, i-a asezat in fata ecranului unui computer si a inceput sa le arate o serie de imagini care erau alese de calculator, la intamplare, dintr-o vasta colectie.

Aceste imagini au fost descrise ca fiind „neutre”(plictisitoar e) sau „emotionante”( erotice sau morbide). Dupa cum era de asteptat, subiectii au prezentat excitatie mentala si fizica, atunci cand li s-au aratat imaginile ”emotionante” - si o reactie mai scazuta la imaginile „neutre”. Dar experimentul a continuat si s-a intamplat ceva ciudat.

Cercetatorii au inceput sa observe ca majoritatea persoanelor, in mod incostient, incepeau sa reactioneze la imaginile” emotionante”, cu 5 secunde inainte ca ele sa fie selectate de programul computerului! Mai mult, subiectii nu reactionau la imaginile „neutre”. Statistic, acest rezultat era semnificativ( p = 0,00003) si a fost repetat de mai multe ori. El indica, in mod clar, ca subiectii pot percepe viitorul.

Un alt studiu, descris in Jurnalul de Medicina Complementara si Alternativa, a fost prezentat de catre psihofiziologul Rollin McCraty si colegii sai de la Institutul Heartmath, din Boulder Creek, California. Colectivul lui McCraty a masurat, simultan, parametrii de transmitere ai pielii, ritmul inimii si activitatea creierului inainte, in timpul si dupa ce 26 de subiecti au vizionat imagini care sa-i impresioneze si imagini neutre.

Ei au descoperit ca atat inima (p < 0,001), cat si creierul (p< 0,05) au raspuns cu aproximativ 5 secunde inaintea stimulilor emotionali care trebuiau sa urmeze si, spre surprinderea lor, inima a raspuns inaintea creierului. S-a observat, de asemenea, diferente semnificative, in functie de ******, a modului de procesare a informatiei asa-numite viitoare (in medie, femeile s-au comportat mai bine decat barbatii). Cercetatorii au formulat concluzia:

„Descoperirile noastre sugereaza ca perceptia intuitiva nu este o functie independenta a unei singure parti sau sistem al corpului. Mai curand, intuitia poate fi, de fapt, un proces cuprinzator care sa implice, in procesarea si decodificarea informatiei, cel putin inima si creierul, impreuna!” Ei au relevat: „ faptul ca inima este implicata in perceptia unui eveniment viitor extern reprezinta un rezultat surprinzator, chiar uimitor, mai ales din perspectiva clasica ce atribuie creierului un rol exclusiv in ceea ce priveste perceptia”.

CONSTIENTA GLOBALA VIITOARE

Nu este mult sa vezi in viitor cu 5 secunde. Aceasta nu-ti permite sa afli numarul castigator la extragerea de maine, sau sa prezici titlurile ziarelor, dar este foarte limpede ca aceasta abilitate de a (pre)vedea evenimente viitoare se poate extinde la cateva ore.

Dr. Roger Jahn, de la Universitatea Princeton, a realizat un computer de mici dimensiuni (Generatorul de Evenimente Intamplatoare, sau „ cutia neagra”) care producea numere in mod aleatoriu. Numerele se reduceau la „1” sau „ 0” si erau inregistrate la intervale de timp diferite. Dispozitivul era ca si cum ai arunca o moneda si ar rezulta un numar egal de cifre de „1” si de „0”.

Astfel, modelul de „1- uri” si de „0-uri” - sa zicem „cap” si „pajura” - putea fi reprezentat grafic. Legile hazardului cereau ca generatoarele sa produca un numar egal de cifre de 1 si de 0, ceea ce ar fi fost reprezentat grafic printr-o linie aproape dreapta. Orice abatere de la acest numar egal arata ca o linie usor curba.

Spre sfarsitul anilor '70, doctorul Jahn s-a hotarat sa cerceteze daca puterea gandului uman, singura, s-ar putea interfera in vreun fel cu ceea ce computerul afisa in mod obisnuit. A luat persoane de pe strada si le-a cerut sa se concentreze asupra generatorului sau. Le cerea, efectiv, sa incerce sa faca masina - „sa arunce” mai multe capete decat pajuri.

Pentru vremea aceea era o idee absurda. Totusi, rezultatele au fost ametitoare si niciodata explicate in mod satisfacator.

Mai tarziu, Dr. Nelson, tot de la Universitatea Princeton, a extins cercetarile profesorului Jahn, folosind dispozitivele de numere aleatoriu in cadrul grupurilor de meditatie, grupuri care erau foarte populare in America acelor ani. Rezultatele erau, din nou, uimitoare. Grupurile erau capabile sa provoace schimbari dramatice in tiparul numerelor.

Din momentul acela, Dr Nelson era acaparat. Folosind internetul, a conectat la computerul sau din laboratorul de la Princeton 60 de generatoare de evenimente intamplatoare, din toata lumea. Acestea functionau in permanenta, in fiecare zi, procesand milioane de informatii diferite.

In cea mai mare parte a timpului, graficul de pe computerul sau arata, mai mult sau mai putin, ca o linie. Dupa care, in 6 septembrie 1997, s-a intamplat ceva extraordinar: valorile de pe grafic au crescut brusc, inregistrand o schimbare masiva si brusca in succesiunea numerelor, pentru ca aparatele sale din intreaga lume incepeau sa raporteze uriase deviatii. Ziua avea importanta istorica si din alt motiv. Era ziua in care mai mult de un bilion de oameni de pe tot globul urmareau de la Westminster Abbey funeraliile iubitei Diana, printesa de Wales.

Se pare ca, psihicul colectiv al omenirii a fost capabil sa schimbe graficul obisnuit, fara sa faca un efort constient de a se concentra pe cutiile negre. Acest eveniment uimitor l-a determinat pe Nelson sa instaleze „cutiile negre” in 41 de tari de pe tot globul si sa le interconecteze prin internet, astfel incat rezultatele colective sa poata fi monitorizate pe loc. Acesta este momentul in care a observat ceva si mai uluitor. ?????????? ce anume?

CHIAR INAINTE DE 9-11-2001 S-A MAI INTAMPLAT CEVA.

In 11 septembrie 2001, orizontala obisnuita a cutiilor a inceput sa urce, avertizand asupra unui eveniment de proportii teribile, cu exact 4 ore inainte ca primul avion sa loveasca World Trade Center! Se putea ca mintea umana colectiva sa fi stiut ce urma sa se intample?

Conform cercetatorilor: „O modalitate de a intelege aceste corelatii infricosatoare este sa acceptam posibilitatea ca instrumentele au captat reactia unei constiente globale, care incepea sa se formeze. Reteaua a fost construita sa faca tocmai asta: sa vada daca am putea capta gandirea comuna la care suntem participanti, chiar daca nu stim acest lucru.

Grupuri de oameni si lumea intreaga ocupa un loc in spatiul constientei, iar in situatii speciale ei - sau noi - devin o prezenta noua. Bazandu-ne pe faptul evident ca atat indivizii, cat si grupurile prezinta ceva ce suntem tentati sa numim campul constientei, am emis ipoteza ca aceasta ar putea fi o constienta globala capabila de coerenta. Urmand speculatia, s-ar parea ca noua gandire integrata tocmai incepe sa devina activa, acordand atentie numai evenimentelor care inspira puternic atat atentia cat si sentimentele. Poate ca cea mai buna comparatie ar fi cu aceea a unui bebelus care incet, incet devine constient, dar este deja capabil de emotii puternice, ca reactie la confortul imbratisarii sau la disconfortul durerii.

Spre sfarsitul lunii decembrie 2004, diferite” cutii negre” au luat-o iar razna, afisand cresteri dramatice in timp ce totul parea linistit si calm. Dupa numai 24h, un cutremur produs in adancurile Oceanului Indian a provocat tsunami-ul care a devastat sud-estul Asiei si a facut un sfert de milion de victime. Acesta a fost un alt exemplu de „soc anticipat”?

Cu aceasta metoda au fost inregistrate alte cateva evenimente istorice „emotionante” si continua sa se sugereze ca efectul este real, desi inca neexplicat. Cutiile sunt acum monitorizate si studiate in cadrul Proiectului Constientei Globale, iar rezultatele si graficele referitoare la trecut si prezent sunt disponibile publicului pe internet.

ACEASTA CE INSEAMNA?

Pentru ca sistemul nostru nervos se conecteaza greu cu o intarziere de aproximativ o secunda, a fost necesar sa ne dezvoltam capacitatea de a anticipa viitorul. Aceasta functie nu este doar benefica, ci chiar vitala pentru supravietuirea noastra. Coordonarea mana-ochi si evitarea pericolului in lumea „timpului real” cer sa avem aceasta abilitate.

Astfel, nu este surprinzator ca aceasta capacitate sa se extinda peste o jumatate de secunda, micsorandu-se probabil, cu cat se extinde catre viitor. De asemenea, este posibil ca aceasta capacitate sa fie caracteristica unui grup sau adunare de creiere umane, intru-un fel pe care nu l-am testat inca.

Spiritualistii cred ca rugaciunea colectiva si meditatia reprezinta forte eficiente pentru a schimba natura, sau pentru a formula cereri catre fortele superioare. Pana acum, capacitatea de a vedea in viitor a fost considerata mistica sau paranormala. Astazi, recunoscand ca oamenii se nasc cu aceasta abilitate, poate ca o vom dezvolta si perfectiona pentru a construi o lume mai buna si un viitor mai satisfacator pentru specia noastra.

7 INTREBARI LA CARE NU POATE RASPUNDE NIMENI

Puneti-va in locul stramosilor nostri de acum 3000 de ani si priviti in jurul vostru. Ridicati-va ochii spre discul acela mare si stralucitor de pe cer, care se ridica si coboara o data pe zi. Ce este, ce-l face sa straluceasca? Nici o explicatie. Nici o explicatie nici despre ce se-ntampla in interiorul corpului. Importanta inaintasilor nostri era profunda. Astazi stim, bineinteles, ce este soarele si cum functioneaza exact corpul nostru. Se pare ca stiinta a raspuns la toate marile intrebari.

Si totusi, poate ca n-ar trebui sa fim asa de ingamfati. Pentru ca exact cand am dezlegat o suta de enigme ale naturii, cu o mie mai mult au venit sa le ia locul.

De aceea, intr-o noua carte, argumentez ca numerosii oameni de stiinta ce cred ca suntem pe punctul de a cunoaste totul, se inseala.

Urmeaza cateva din cele mai intrigante intrebari la care stiinta inca nu a raspuns - sau, in unele cazuri, nici nu se ocupa cu adevarat de ele.

CAINII AU SIMTUL UMORULUI?

Am sustinut intotdeauna cauza acelor curajosi barbati si femei care efectueaza vivisectii ce ar putea salva mii de vieti (inclusiv vietile animalelor) si care isi risca integritatea si chiar viata, din cauza acelor teroristii ce-si zic aparatori ai animalelor. Si totusi, cu cat acesti cercetatori descifreaza mecanismele creierului animalelor, cu atat ei sunt obligati sa recunoasca faptul ca animalele care ne insotesc nu sunt masini fara minte, conduse numai de instinct, ci sunt entitati constiente, care gandesc, care sunt capabile sa sufere si sa anticipeze - chiar sa aiba simtul umorului - intocmai ca si noi.

Oamenii de stiinta au descoperit, de exemplu, ca elefantii se pot recunoaste intr-o oglinda (ceva ce copiii foarte mici nu pot face). Maimutele (si probabil unele pasari) pot invata notiuni rudimentare de limba engleza si pot face unelte complicate. Daca ciorile pot modela din sarma carlige care sa le ajute sa se hraneasca din borcan, este corect sa efectuam pe ele experimente dureroase?

Unele persoane cred ca aceasta este o gandire „de oaie”; ca nu pot exista drepturi ale animalelor, fara responsabilitati, dar ele ignora faptul ca suntem bucurosi sa acordam oamenilor multe drepturi, fara nici un fel de responsabilitati.

Persoanelor foarte tinere, celor senile, nebunilor li se acorda un statut legal refuzat oricarui animal, acestia fiind scutiti chiar si de pedeapsa pentru crima.

CUM A INCEPUT, DE FAPT, VIATA?

Daca vrei sa-i creezi unui biolog o stare de disconfort, intreaba-l cum a inceput viata?

Acum 150 de ani, Darwin a facut speculatii in legatura cu supa primordiala din care a tasnit viata, dar aceasta este, istoric vorbind, tot ceea ce avem: speculatii.

Nu stim cum s-a format viata, unde s-a format, cand s-a format, daca a inceput o singura data, sau a reinceput de mai multe ori. Poate ca Darwin avea dreptate - viata a fost rezultatul unor reactii chimice complexe, in mediu acvatic cald, primordial.

Alti cercetatori sunt de parere ca viata s-a format undeva la adancime sau, poate, in jurul craterelor vulcanice. Viata a sosit poate gata-formata, din spatiu, pe meteoriti sau comete.

Unii cred ca un microb a adus viata pe Pamant, sosind aici pe bucati de roca, aruncate in spatiu de planeta Marte, cu mai mult de 3 bilioane de ani in urma, cand este posibil ca atmosfera acestei planete sa fi fost calda si umeda, iar Pamantul un desert infernal. In acest caz, suntem, cu totii martieni.

Nici una dintre aceste teorii nu a fost dovedita, nici una nu a fost infirmata. Viata - aparitia si structura ei - poate sa fie cel mai profund secret al Universului.

SUNT PERSOANA CARE ERAM SI CU UN MINUT IN URMA?

Ce intrebare ciudata? Totusi, aceasta intrebare merge „in miezul” uneia din cele mai contrariate probleme din intreaga stiinta si filozofie - problema identitatii. La prima vedere, raspunsul este evident: bineinteles ca sunt. Dar, mai gandeste-te!

Acum 10 minute, fiecare celula din creierul tau facea ceva diferit de ceea ce face acum. La cativa ani, corpul tau este inlocuit aproape in totalitate. Daca ar fi posibil sa se reconstruiasca Cutty Sark, corabia arsa, folosind busteni noi si multe alte elemente, ar fi ea, cu adevarat, aceeasi corabie care infrunta valurile cu 150 de ani urma?

Puristii spun ca nu. Daca asa stau lucrurile, atunci, cu siguranta, nu esti aceeasi persoana ca si atunci cand erai copil sau bebelus.

Aceasta intrebare arata ca felul in care gandim despre noi insine merge in sens invers fata de ceea ce se intampla de fapt, iar aceasta are implicatii concrete: oamenii trebuie sa fie raspunzatori pentru crime pe care le-au comis cu zeci de ani in urma? Cum stabilim identitatea cuiva?

Este vorba de ADN, sau de ceva mai nebulos? In concluzie, afirm, cu orice riscuri, ca identitatea noastra este o vasta fictiune. Prin timp, noi suntem aceeasi persoana numai in acelasi fel in care un rau este acelasi rau pentru ca el curge pe acelasi curs, dar bineinteles ca apa, valurile si vartejurile se schimba in fiecare secunda.

CUM PUTEM FI SIGURI CA PARANORMALUL INSEAMNA VORBE GOALE?

Majoritatea oamenilor de stiinta resping paranormalul, pentru ca acesta sfideaza ceea ce este rational si poate fi verificat. Sunt de acord cu aceasta aproape in totalitate, dar putem fi siguri ca lucrurile precum vindecarea cu ajutorul cristalelor (folosirea cristalelor pentru a reduce „campul bio-magnetic” al corpului in „ echilibru si armonie”) si telepatia sunt baliverne?

Prin „paranormal” eu inteleg toate incantatiile care insotesc religia, fortele „ psihice”, „hocu-pocus-ul” miscarii New Age, astrologia, tarot-ul, homeopatia.

Sunt destule motive pentru a respinge limbajul pretios al paranormalului. Pentru inceput, oamenii de stiinta ne cer sa-i privim pe oamenii implicati si sa-i comparam cu cei care lucreaza in domeniul stiintific.

Multi dintre acesti terapeuti ai cristalelor, vindecatori, astrologi si chiar guru ai dietelor poarta haine absurde, improasca cu ciudatenii si cauta, mai presus de orice, faima si bani. Pe de alta parte, oamenii de stiinta sunt persoane respectabile ce remit rezultatele cercetarilor lor unor reviste de prestigiu, ca sa fie judecate riguros de catre cititori.

Dar, in timp ce vindecarea cu ajutorul cristalelor si astrologia sunt, cu siguranta, mai curand divertisment decat stiinta, ce putem spune despre telepatie, acupunctura si hipnoza?

Acestea merita studii stiintifice. Poate ca din telepatie nu vor ramane decat vorbe goale, dar cine stie?

Ar fi rusinos sa nu incercam sa limpezim lucrurile.

MAI EXACT, CE ESTE TIMPUL?

Daca vrei sa deranjezi un fizician, adreseaza-i aceasta intrebare, pentru ca raspunsul este ca, pur si simplu, nu stim. In gluma, am putea spune ca timpul este felul in care Natura opreste dintr-o data orice intamplare. Timpul ne defineste vietile, este modul in care ne masuram chiar existenta. Totusi, despre ceea ce este, suntem in acelasi intuneric ca si stramosii nostri.

Aceasta nu inseamna ca nu intelegem ce face timpul. Fizicieni precum Albert Einstein au adus lamuriri extraordinare despre proprietatile timpului. Ii dam un simbol, il introducem in diferite ecuatii si functioneaza foarte bine.

Dar aceasta, iarasi, nu ne spune ce este timpul, de fapt. Este un „rau” ce curge din trecut spre viitor? Daca e asa, ce fel de rau? Ce-l face sa curga si ce stabileste ritmul in care curge? Ar fi posibil sa inotam contra curentului si sa calatorim prin timp? Am putea opri total curgerea raului? Scriitori de literatura stiintifico- fantastica spun ca toate acestea sunt posibile, la fel ca, surprinzator, cei mai multi dintre fizicieni - dar, inainte, sa construim o masina a timpului, vom avea nevoie sa tinem strans lucrul care, dintre toate, se eschiveaza si aluneca cel mai usor.

In cele din urma, toate aceste mistere vor fi descifrate, dar poti fi sigur ca vor fi inlocuite de si mai multe. Singura consolare este, poate, ca dupa ziua in care vom dezlega si ultimul mister - daca ziua aceea va fi vreodata - va urma o zi cu adevarat extrem de plictisitoare.

DE CE NE INGRASAM ATAT DE MULT?

Criza obezitatii este fara precedent in istoria medicinei umane. Acum 100 de ani, aproape nimeni nu era obez. In urmatorii 100 de ani, daca tendintele actuale vor continua, vom fi cu totii serios supraponderali.

Cauza este clara: prea multa mancare, prea putine exercitii fizice - dar s-ar putea sa nu fie asa de simplu. De la inceput trebuie sa mentionam ca putini oameni realizeaza faptul ca in vest, in tarile cele mai „ obeze”, cum ar fi S.U.A., se consuma astazi mai putine calorii decat cu 50 de ani in urma.

Si, in timp ce cu siguranta mergem pe jos mai putin si cu masina mai mult decit in anii '50, nu facem mult mai putine exercitii decat faceam in 1980 - anul in care epidemia obezitatii a inceput sa ia avant.

Multi cercetatori cred ca in spatele acestei epidemii s-ar putea sa fie un profund mister. Unii au sugerat ca responsabil este un virus sau cauze genetice. De fapt, s-ar putea sa nu fie atat de simplu: calorii adaugate, calorii excluse.

POT SA TRAIESC VESNIC?

Posibil, dar nu inca. Imbatranirea - de fapt mijloacele de oprire a procesului - este una din acele probleme despre care multi oameni de stiinta ar prefera sa nu vorbeasca pentru ca ea ridica intrebari morale si etice care deranjeaza.

Practic, nu stim ce este, de fapt, imbatranirea. Luam ca atare faptul ca organismul nostru se uzeaza pe masura ce imbatranim - si totusi, nu aceasta este problema.

In primii 20 de ani de viata, corpul nostru devine tot mai puternic, mai eficient, mai rezistent la boli. De-abia mai tarziu, lucrurile incep sa mearga prost. De ce?

Conform teoriei evolutioniste a imbatranirii, corpul nostru incepe sa se distruga pentru ca, in stare „ primitiva”, ne asteptam sa murim oricum la varsta de 30- 50 de ani., de frig, de foame, de coltii tigrilor s.a.m.d. N-a existat nici un moment in evolutia noastra in care sa fi invins suferintele batranetii, de parca oricum n-am fi trait prea mult.

Dar acestea chiar nu ne spun ce se intampla cand inaintam in varsta, ce dirijeaza „ceasul” genetic care face ca pielea sa-si piarda supletea, parul sa incarunteasca si oasele sa devina fragile. Numai cand vom intelege ce determina, de fapt, aceste procese, vom avea o sansa de a le combate - si atunci, bineinteles, vom fi confruntati cu o uriasa problema morala: chiar vrem sa traim intr-o lume in care unii oameni nu vor imbatrani niciodata? Sau intr-o lume in care (inevitabil) numai o elita norocoasa va fi in stare sa-si permita tratamente pentru „tineretea vesnica”?

Planeta Nibiru si anul 2012



Planeta X, denumita Nibiru

Despre planete si asteroizi s-a tot scris si studiat de câteva mii de ani încoace. Sumerienii, mayasii, incasii, egiptenii, grecii si multi altii au acordat o importanta deosebita corpurilor ceresti atât din punct de vedere stiintific, cât si spiritual. Culmea este ca informatiile pe care ei le aveau despre cosmos, planete si asteroizi întrec capacitatea oamenilor de acum. De-abia de ceva ani descoperim si noi anumite planete care erau mentionate în textele sacre acum câteva mii de ani. Bineînteles ca exista si multe speculatii pe aceasta tema, cât si pe scrierile mistice de la acea vreme. Dar cea mai controversata planeta descoperita înca din timpul sumerienilor este celebra Nibiru despre care au pomenit si mayasii.

Despre planeta X sau Nibiru, cum o numeau sumerienii. Sumerienii spuneau ca zeii lor veneau de pe aceasta planeta, care este a zecea din sistemul nostru solar. Sumerienii cunosteau toate planetele din sistemul nostru solar si stiau si ce culoare au. Acestea au fost comfirmate de misiunile Pioneer si Voyager. Anomaliile orbitelor unor planete în jurul soarelui ne indica prezenta unei noi planete în sistemul solar.

Primele cercetari si supozitii

În anul 1983, National American Space Agency - NASA - a lansat un satelit care a detectat un obiect de marimea planetei Jupiter. Noua planeta a fost numita Planeta X (Nibiru). Planeta face parte dintr-un sistem care are în centru o stea de tip pitica rosie. Se pare ca în 2012 Nibiru se va apropia de sistemul nostru solar si va interactiona cu acesta, producând efectele despre care vorbesc profetiile Maya (si altele asemanatoare) . Acest fenomen este ciclic; se repeta la fiecare 3.600 de ani; s-au emis ipoteze ca aceste treceri ale lui Nibiru au provocat scufundarea Atlantidei si Potopul lui Noe.
Profetiile vechilor Maya si alte scrieri vorbesc despre evenimente importante care vor avea loc în 2009. Pe de alta parte, calculele arata ca Nibiru va deveni vizibila în anumite parti ale Pamântului în 2009, urmând ca din luna mai 2011 sa fie vizibila de pe întreg Pamântul. Nibiru va fi perceput ca un al doilea soare, de marimea Lunii. În anul 2003, an în care a fost observata (comunicarea oficiala), revista "Science et Vie" (nr. din februarie) prezinta traiectoria eliptica a unei planete suplimentare a sistemului nostru solar, IDENTIC~ cu traiectoria planetei Nibiru/Marduk prezentata de Z. Sitchin în lucrarea "A Douasprezecea Planeta", asa cum era foarte bine cunoscuta de sumerieni.
În iulie 2005, la câteva luni dupa ce a fost descoperita, astronomi eminenti din 19 tari s-au reunit la Vatican (Castelul Gandolfo) unde exista un centru astronomic aflat în legatura prin Internet cu Observatorul Astronomic al Vaticanului (unul dintre cele mai performante din lume) aflat pe muntele Tucson, Arizona (SUA). Pe 1 august 2005, ziarele din întreaga lume scriau ceva de genul: "Corpul ceresc a primit denumirea provizorie de 2003-UB-313" . Savantii care au denumit astfel planeta Nibiru cunosteau foarte bine scrierile sumeriene, deoarece prin "UB" anticii se refereau la grupul de 7 planete (3+1+3) format din: Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto, Nibiru. Cealalta grupa era formata din restul de 5 planete (2+0+0+3): Soare, Mercur, Venus, Pamânt, Luna. Nici totalul cifrelor din denumirea intermediara nu este întâmplator. Este 12. Atâtea corpuri ceresti cunosteau sumerienii.
Adevarata cauza a schimbarilor de clima, activarii vulcanilor, intensificarii activitatii seismice etc., o reprezinta apropierea de sistemul nostru solar a planetei Eris, denumita intermediar 2003 UB 313 si cunoscuta în Antichitate sub mai multe denumiri: Nibiru, Marduk, Nemesis, Hercolubus, planeta Zeilor, planeta Împaratiei, planeta Crucii, planeta Rosie etc. A primit denumirea oficiala de Eris în urma hotarârii Uniunii Astronomice Internationale de la Praga, din august 2006. La fiecare trecere în sistemul solar se dezvolta mari perturbatii ale câmpurilor electromagnetice si gravitationale. Placile tectonice ale planetelor solare - dar ne intereseaza în special ale Pamântului - intra în deriva, generând cutremure puternice. Planetele îsi pot schimba parametrii de evolutie, vitezele de rotatie si de revolutie. Inevitabilele coliziuni genereaza praf meteoritic care poate întuneca lumina soarelui. Praful intra apoi în atmosfera, este antrenat de precipitatii si se depune la sol. Data fiind înclinatia axei pamântului accentuata de la 23 la 29 de grade, este posibila schimbarea polilor magnetici ai planetei, fenomen care s-a produs si la trecerile anterioare si a fost consemnat în multe din scrierile sacre si traditionale. Informatiile cele mai abundente se gasesc pe sute de placute sumeriene în ENUMA ELISH, epopeea sumeriana a creatiei si în scrierile egiptene, incase, în Vedele sanscrite, în mitologia greaca si romana. Toate planetele sunt zeificate si personificate. Sunt cunoscute si studiate sute de documente stravechi, extrem de precise, care prezinta schimbarea punctelor cardinale si a configuratiei constelatiilor pe bolta cereasca. Consemnarile sistematice si îndelungate ale egiptenilor amintesc o succesiune de patru astfel de evenimente.chimbare a polaritatii magnetice a globului pamântesc se desfasoara într-o durata estimata la 3-4 zile, timp în care "debusolarea" navigatorilor va fi cel mai neînsemnat prejudiciu.

Un scurt istoric al primelor contacte

- a fost observata la data de 21 octombrie 2003, cu un telescop Oschin de 1,22 m, de pe Muntele Palomar (California) ;
- a fost descoperita de Michael E. Brown, Chad Trujillo, David L. Rabinovitz, la 5 ianuarie 2005, dupa fotografiile luate la data de mai sus;
- observatiile ulterioare, publicate în octombrie 2005, au aratat ca poseda un satelit denumit Dysnomia (Gabriel). Apropierea periodica (3.600 de ani) a planetei Eris/Nibiru de Pamânt genereaza si numeroase modificari ale climei, una fiind încalzirea globala cu consecinta ei fireasca - topirea ghetarilor. Ghetarii, continând apa dulce, vor conduce prin topirea lor la oprirea motorului termosalin, care permite deplasarea Gulfstreamului spre nord si înghetarea unor zone întinse din nord-vestul Europei si nord-estul SUA. Pe scurt, ilustrarea acestui proces în timpul ultimelor doua treceri ale planetei Zeilor printre Marte si Jupiter, locul maxim al apropierii de Pamânt:
1. Acum 7.200 de ani, în timpul cataclismului cunoscut sub termenul de "potopul" lui Noe: "Schimbari bruste de temperatura. .. furtuni violente... avalanse de ape provenite din Antarctica.. . au iesit din "închisoarea lor de gheata"... Dr. John T. Hollin de la Universitatea Maine considera ca, periodic, din calota glaciara a Antarcticii se desprind bucati uriase, care creeaza o maree uriasa" (Zecharia Sitchin, A Douasprezecea Planeta, Ed. Aldopress, Bucuresti).
2. Acum 3.600 de ani, în timpul Exodului evreilor din Egipt: "La mijlocul mileniului al doilea i.Cr., Pamântul a suferit... mari cataclisme. Un corp ceresc, recent patruns în sistemul solar - o noua cometa - s-a apropiat foarte mult de Pamânt... disparitia ulterioara a stratului glaciar" (Immanuel Velikovsky, Ciocnirea Lumilor, Ed. Lucman, Bucuresti).
Situatia prezenta - topirea ghetarilor de la Poli - se face într-un ritm accentuat. Modificarile de clima si geologice se vor accentua, deoarece planeta Eris/Nibiru nu a trecut nici macar pe lânga Pluto, apropierea maxima de Pamânt fiind asteptata în perioada 2010-2012. În prezent, fenomene identice (încalzire globala, activare vulcani etc.) au loc si la nivelul altor planete din sistemul nostru solar, cauza fiind aceeasi: Eris/Nibiru.

Câteva exemple:

1. Luna Triton a lui Neptun se încalzeste (BBC Science & Technology News, 25 iulie 1999).
2. Pluto traieste o încalzire formidabila (Massachusetts Institute of Technology News, 9 octombrie 2002).
3. Eruptie vulcanica pe Io, satelitul lui Jupiter (Icarus Astronomy, noiembrie 2002).
4. Încalzirea lui Marte (ABC News, 7 decembrie 2002).
5. Încalzirea lui Saturn (28 ianuarie 2007, www.interstars. net ): Cercetatorii de la UCLA (University of California, Los Angeles) - departamentul de fizica si astronomie, si cei de la Universitatea din Boston au remarcat ca temperatura atmosferei superioare a lui Saturn este mai mare decât prevazusera. Astfel, profesorul Alan Aylward de la UCLA considera necesara reexaminarea ipotezelor de baza referitoare la atmosfera planetara si determinarea cauzei încalzirii observate. Tot el a semnalat un proces asemanator si la nivelul planetei Marte, concluzionând: "Studiind ce se petrece în alte atmosfere, vom afla indicii despre viitorul Terrei".
Pe Internet (Google) la Nibiru exista 586.000 de trimiteri, la UB 313 exista 1.130.000 de trimiteri, la Eris exista 3.970.000 de trimiteri. Un scurt film (4-5 minute).

Probabilitati catastrofice

În cele doua lucrari mentionate mai pot fi gasite si alte descrieri ale unor fenomene extreme precum: activarea vulcanilor, cresterea seismicitatii, uragane cumplite, maree imense, inversarea Polilor etc., petrecute acum 7.200 de ani si respectiv 3.600 de ani, procese ce sunt semnalate în prezent, din ce în ce mai frecvent, din nou, pe Pamânt. Scrierile sumeriene afirma ca la începutul formarii sistemului nostru solar, un satelit al planetei Nibiru a lovit planeta Tiamat, din care s-au format "Cerul" (centura de asteroizi dintre Marte si Jupiter) si Pamântul. Recent, profesorul M. Brown, în revista Nature, a demonstrat ca planeta 2003 EL 61 a suferit o fantastica coliziune cu un alt corp ceresc la începutul formarii sistemului solar. Profesorul M. Brown a afirmat ca planeta 2003 EL 61 poate suferi atractia planetei Neptun si sa se transforme în cea mai luminoasa cometa vazuta vreodata, de cel putin 6.000 de ori mai stralucitoare decât cometa Hale Bopp. Trecerea planetei Eris printre Marte si Jupiter este asteptata în perioada 2010-2012, acesta fiind punctul maxim al apropierii de Pamânt. Nu întâmplator, pe 20.06.2007, NASA va lansa sonda spatiala Dawn (Aurora, zorile), care va ajunge în Centura de asteroizi în 2011. Babilonienii o numeau Marduk, Regele Cerurilor si Marele Corp Celest; vechii evrei o numeau Globul cu Aripi datorita lungimii orbitei sale printre stele; grecii o numeau Nemesis (unul dintre numele sale cele mai curente), dar acest nume este dat mai degraba unei stele ipotetice ce însoteste Soarele; profetii au numit-o Steaua Albastra, Steaua Rosie, Mesagerul Înflacarat si Cometa Fatalitatii; vechii astronomi hindusi îi numeau orbita sa de 3.600 de ani Treta Yuga si distrugerea pe care ea o cauzeaza Kali Yuga.

Adevăruri cutremurătoare


Există la ora actuală o conspiraţie mondială, condusă de o grupare foarte puternică şi influentă, de indivizi înrudiţi, din care fac parte cei mai bogaţi oameni ai lumii – lideri politici, „elite" corporatiste şi membri ai unor societăţi secrete – şi care acţionează fără limite naţionaliste. Intenţia ei este de a prelua total şi complet controlul asupra tuturor fiinţelor umane de pe planetă şi de a reduce dramatic populaţia mondială, la doar 1 miliard de oameni.


Sub numele de Noua Ordine Mondială (New World Order) se ascund organizaţii, instituţii şi indivizi, grupaţi într-o reţea intercorelată. Această grupare ocultă planetară nu cunoaşte limite statale, se află deasupra legilor tuturor ţărilor şi controlează politica, sistemul bancar internaţional, industria, comerţul, sistemul de asigurări, traficul de droguri şi de arme, lumea medicală etc. Ea nu dă nimănui socoteală pentru deciziile pe care le ia, şi este cea care trage sforile tuturor evenimentelor majore din lume. Ea se ascunde în spatele marilor corporaţii şi al marilor agenţii guvernamentale, pe care le dezvoltă şi le controlează, cu scopul bine definit de a domina lumea.

De-a lungul timpului, tot mai mulţi oameni au aflat de existenţa acestei conspiraţii mondiale. Însă marea majoritate a lor, din păcate, reacţionează cu scepticism şi neîncredere la acest subiect, inconştienţi de condiţionarea mentală care le este implementată permanent de instituţiile de stat. Amploarea şi complexitatea reţelei de înşelătorie a acestei conspiraţii este greu de imaginat. Metodele pe care le utilizează în acest război cu omenirea sunt în special de natură biochimică, fiind promovate prin sistemul farmaceutic, medical, alimentar şi prin manipularea maselor cu ajutorul mass-mediei, cu scopul sinistru de exterminare a populaţiei.

Ceea ce majoritatea cetăţenilor cred că este „opinia publică", reprezintă de fapt o propagandă abil regizată, cu scopul secret de a se declanşa un anumit răspuns comportamental dorit din partea populaţiei. Părerile „opiniei publice" sunt monitorizate permanent, cu intenţia de a se verifica acceptarea de către populaţie a programelor planificate de „ei". Conspiratorii Noii Ordini Mondiale îşi realizează agenda de lucru, orchestrând cu măiestrie emoţiile umane şi cultivând în special frica.

Pătrunzând în labirintul încurcat al manevrelor politice şi corporatiste, descoperim stupefiaţi o lume a criminalităţii şi a abuzurilor de neimaginat
împotriva umanităţii. Transpare din ce în ce mai clar ideea că trădătorii umanităţii – care, după modul lor de acţiune, nu pot fi numiţi „oameni" – au ales să folosească acum alte metode (mascate) de exterminare a populaţiei: prin alimentaţie (introducând aditivii extrem de nocivi, precum aspartamul, glutamatul de sodiu etc.), prin produsele cosmetice, prin apa fluorurată, prin deşeurile toxice, prin hrana iradiată, prin vaccinurile cu mercur şi prin alte arme biologice, de fapt, o altă variantă modernă pentru bombele folosite pe vremuri, cu scopul (acelaşi) de a distruge mase întregi de oameni.

Sub pretextul „cercetării" armelor biologice, a vaccinurilor şi a medicamentelor periculoase, „ei" îşi dezvoltă de fapt această industrie în propriul lor interes şi folosesc fiinţele umane drept cobai. Au ajuns până acolo încât să creeze noi agenţi biologici şi virusuri, pentru care apoi au fost necesare alte remedii, create, desigur, tot de ei – vaccinurile. Experimentele pline de cruzime, pe material uman, sunt realizate între zidurile reci, sterile şi antifonate ale laboratoarelor şi unităţilor militare ultrasecrete de… bio-terorişti în halate albe. Finanţate prin diferite programe guvernamentale, aceste studii pseudoştiinţifice sunt prezentate ca fiind proiecte de „cercetare şi dezvoltare" de cea mai bună credinţă.

Pe primul loc în agenda de lucru a „elitei" criminale a acestui secol este reducerea drastică a populaţiei. Miliarde de oameni nevinovaţi au murit în urma „războaielor", a dominaţiilor tiranice, a masacrelor rasiste, a homicidului, a epidemiilor, a SIDA-ei, a fumatului, a avorturilor, a erorilor medicale, a efectelor nocive ale medicamentelor, a dezastrelor „naturale" şi a genocidelor, care, toate, oricât de bizar ar părea, au fost provocate şi iniţiate de „ei"...

Această trădare cutremurătoare faţă de umanitate, bazată pe abuz de putere, crime de război, conspiraţie, conflict de interese şi minciună este o încălcare flagrantă a drepturilor omului, însă ea se desfăşoară sub masca pompoasă a democraţiei, a carităţii şi a libertăţii individuale.

Noul imperialism – atacul cu substanţe chimice otrăvitoare, prezentate în ambalaje viu colorate

La ora actuală, în întreaga lume are loc o adevărată invazie a substanţelor foarte toxice, infiltrate prin alimentaţie, prin medicamente, prin vaccinuri, prin produsele de îngrijire personală, prin apa fluorurată etc. Lumea este realmente bombardată, în mod legal, cu fiecare înghiţitură. Prin proliferarea restaurantelor de genul fast-food, a companiilor farmaceutice, a produselor alimentare contaminate cu substanţe otrăvitoare (sub forma aditivilor) – acest atac mascat produce mai multe victime şi suferinţă decât orice război armat care a existat vreodată.

Pe măsură ce oamenii se îmbolnăvesc datorită otrăvurilor ingerate în necunoştinţă de cauză, sistemul medical alopat „sare în ajutorul" lor, otrăvindu-i în continuare cu medicamente de sinteză, cu vaccinuri care afectează grav organismul uman, cu radiaţii nocive care ucid omul înainte de a „ucide" cancerul, cu plombe pe bază de mercur, care intoxică fiinţa clipă de clipă – deşi se pretinde că, prin fluorurarea apei, dinţii nu ar trebui să se mai carieze –, cu metode convenţionale de tratament, care nu fac decât să accelereze paşii muribunzilor către Moarte, pe de o parte, şi să aducă un profit financiar enorm celor care concertează din umbră acest mecanism sinistru, pe de altă parte.

Ceea ce oamenii nu ştiu este că moartea lor a început odată cu prima înghiţitură de apă fluorurată, cu prima bucată de pâine „îmbunătăţită" cu aditivi, cu primul vaccin „împotriva epidemiilor", cu primul chips cu gust de şuncă, cu prima băutură carbogazoasă „care îţi răcoreşte setea de viaţă"… Restul este doar obişnuinţă, perpetuată de ignoranţă, dezinformare şi o publicitate deşănţată. Oriunde au pătruns aceste produse, s-a răspândit boala şi a urmat apoi moartea.

Există zone izolate în lume, în munţi sau în anumite insule, unde „tehnologiile moderne" nu au pătruns niciodată... Acolo nimeni nu este bolnav de diabet, cancer, ischemie, depresie, SIDA, pentru că hrana locuitorilor din aceste regiuni constă din alimente naturale, proaspete, neprocesate. Există zone în care „civilizaţia" a ajuns cu două generaţii în urmă şi deja populaţia suferă de diabet, astm, boli cardiovasculare şi cancer. „Cultura" americană , cu invazia ei de băuturi carbogazoase, cu lanţurile ei de restaurante fast-food, cu ţigările şi alimentele ei procesate şi pline de aditivi toxici, a produs mai multă suferinţă şi boală în lume decât oricare altă agresiune.

Totul se face „legal". Este mai mult decât legal, este obligatoriu! Orice naţiune care refuză să se alinieze standardelor comerciale ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului (World Trade Organization – WTO) este imediat sancţionată şi primeşte un embargo comercial, până când, neputând face faţă presiunilor, cedează. Chiar şi tentativa unei ţări de a interzice pe teritoriul ei folosirea unor aditivi toxici, cum ar fi: aspartamul, uleiurile hidrogenate sau nitratul de sodiu, poate fi considerată o gravă încălcare a înţelegerilor internaţionale, care primează în faţa legilor naţionale! Aceasta este „opera" comisiei care supervizează Codex Alimentarius şi care face legea!

Produsele alimentare actuale – calul troian al industriei chimizate

Este uşor să vinzi ţigări, Coca-Cola, produse alimentare ieftine şi pline de aditivi periculoşi – în ţările sărace şi în curs de dezvoltare, unde nivelul de educaţie şi de informare este foarte scăzut; acolo oamenii sunt uşor de păcălit, fiind în stare să creadă că produsele americane şi occidentale îi vor face mai fericiţi.

În prezent, în ţările civilizate, doar oamenii ignoranţi şi naivi mai consumă băuturi carbogazoase. Tot aceeaşi categorie de oameni fumează, consumă produse cu aditivi, prânzuri decongelate şi încălzite la cuptorul cu microunde şi privesc pasivi ore în şir la televizor. Oamenii inteligenţi cunosc deja adevărul despre aceste lucruri. De aceea, vânzările de băuturi carbogazoase scad anual, iar marile corporaţii sunt obligate să „spargă" piaţa în alte ţări, unde nu s-a aflat încă de toxicitatea aspartamului şi a aditivilor alimentari, de pericolul produselor modificate genetic şi de faptul că toate acestea aduc cu ele boala..

Nimic nu este mai simplu decât manipularea populaţiei prin publicitate, ştiri fabricate şi studii contrafăcute! Toată gama de produse alimentare, farmaceutice şi de întreţinere casnică este promovată printr-un sistem agresiv de publicitate, prin care publicul este înşelat şi convins să cumpere. Tehnologia avansată este ţinută sub control şi folosită în scop malefic de către unele guverne, prin intermediul misterioaselor contracte, fuziuni şi afaceri corporatiste – militaro-industrial o-farmaceutice –, făcute cu uşile închise.

Afacerile corporatiste – crimă organizată la nivel înalt

Cuvintele nu pot descrie îndeajuns caracterul diabolic al acestor acţiuni corporatiste. Oricât de mult am citi şi afla despre acest subiect, va exista întotdeauna ceva nou de descoperit. Pentru „ei", oamenii nu sunt decât un material pentru folosire, abuzare şi distrugere.

În spatele „câmpului de bătălie", în timp ce oamenii se luptă cu boala şi suferinţa, fără să ştie şi să înţeleagă de unde vin toate acestea, corporaţiile strâng prada – un profit enorm, obţinut pe baza stării de dezinformare, naivităţii şi ignoranţei maselor. Singurele naţiuni care au un viitor promiţător sunt cele care protejează şi menţin sănătatea popoarelor lor şi a mediului lor natural.

Vestea bună este că din ce în ce mai mulţi oameni se trezesc la realitate! Omul inteligent face conexiuni între anumiţi indivizi şi unele companii, organizaţii sau agenţii şi îşi dă seama de caracterul dubios al intrigilor politice şi al anumitor programe, proiecte şi servicii care sunt promovate în diferite zone ale lumii, aparent fără nicio legătură unele cu altele.

Din ce în ce mai mulţi oameni află despre pericolul aditivilor alimentari, al aspartamului, al băuturilor carbogazoase, al fluorului, mercurului şi aluminiului şi au început să adopte o dietă sănătoasă, bazată pe alimente organice şi produse naturale, fără substanţe chimice... Tot mai mulţi sunt cei care cunosc efectele dezastruoase ale medicamentelor de sinteză asupra sănătăţii şi renunţă la tratamentele alopate şi la medicina convenţională, apelând la tratamente naturiste cu plante medicinale, regimuri alimentare de purificare, programe de dezintoxicare a organismului de substanţele chimice.

Tot mai mulţi oameni îşi dau seama că industria agroalimentară, farmaceutică şi petrochimică sunt interesate doar de propriul lor profit, şi nu de sănătatea umanităţii. Şi, în fine, tot mai mulţi sunt cei care înţeleg că marile corporaţii industriale şi guvernele sunt controlate de o „elită ocultă mondială", care are drept scop distrugerea umanităţii prin îndepărtarea ei de natura esenţială şi de Dumnezeu. Prin urmare, din ce în ce mai mulţi oameni caută modalităţi de a se redescoperi pe ei înşişi, de a-şi reface sănătatea şi integritatea, de a redeveni fiinţe minunate, fericite şi mereu în comuniune cu Dumnezeu.

Ultimele zbateri ale fiarei

Trist, dar adevărat, aceste corporaţii industriale îi oferă omenirii doar boală, suferinţă şi moarte. Întregul sistem de „îngrijire a sănătăţii" a devenit un organism de tip monopolist, care se bazează pe propaganda deşănţată, pe publicitatea mincinoasă şi pe manipularea făţişă.

Avem aici de-a face nu cu metodele înţelepte ale unei guvernări care oferă soluţii şi care se îngrijeşte de sănătatea populaţiei, ci cu tacticile diabolice ale unei afaceri mondiale disperate, într-o ultimă încercare furibundă de a prelua controlul asupra lumii, înainte de a fi luată de valul transformării, care se întrezăreşte la orizont.

Şantajul şi cenzura cercetătorilor ştiinţifici

Iată cum proliferează în domeniul cercetării ştiinţifice lanţul vicios al otrăvirii populaţiei cu aditivi: dacă respingem otrăvurile → nu ies bani →nu se mai finanţează studii de cercetare. De exemplu, producătorii de aspartam donează milioane de dolari unei universităţi. Directorul laboratorului sau preşedintele universităţii pur şi simplu va sugera discret echipei de cercetare că ar vrea să vadă rezultate negative la testele despre aspartam, sau altfel subvenţiile vor fi oprite!

Totuşi, au existat oameni de ştiinţă curajoşi, care au semnalat abuzurile criminale împotriva umanităţii, făcute de marile corporaţii şi sprijinite cu bună ştiinţă de unele state şi guverne. Aceşti adevăraţi eroi ai omenirii au avut apoi de-a face, invariabil, cu atragerea concertată a oprobiului public asupra lor. Iată câteva exemple:

Dr. Andrew Wakefield şi ceilalţi doi colaboratori ai săi au fost acuzaţi şi discreditaţi de companiile farmaceutice, pentru că au dovedit ştiinţific şi au făcut publice efectele toxice ale mercurului din vaccinuri.

Neurologul Russell Blaylock a făcut ample cercetări asupra neurotoxinelor aspartam şi glutamat. „Am studiat acest subiect al neurotoxinelor în toate modurile posibile şi am demonstrat toxicitatea glutamatului. «Ei» ştiu că eu ştiu asta acum, pentru că am făcut un schimb de scrisori cu cei mai mari apărători ai glutamatului. Cu toţii şi-au dat seama că nu aveau niciun argument care să poată contesta veridicitatea studiilor mele. Aşa încât, pentru un timp, m-au lăsat în pace. Le-a fost teamă că, în cazul în care se face publică disputa dintre mine şi ei, vor pierde. «Ei» nu vor ca această informaţie să ajungă la urechile publicului. Ceea ce fac «ei» este să joace vechiul rol al ignorării adevărului, sperând că nu se va afla. Pur şi simplu, oamenii nu au niciun sistem intern de apărare împotriva glutamatului de sinteză.

Apoi au început atacurile. Ştiu mult prea mult. După ce am început să public rezultatele mele, editorul m-a avertizat: «Eşti sigur că vrei să scrii asta? Dacă o vei face, te vor hăitui până la moarte.» Am răspuns: «Da, vreau». Le-am publicat, cu un singur gând în minte: că nu au cum să mă combată. «Ei» exercită o imensă presiune asupra ziarelor, revistelor şi jurnalelor, pentru ca acestea să nu publice interviuri sau articole despre persoane ca mine. «Ei» încearcă să-i ţină în umbră pe cei care deţin informaţii despre adevăr, sperând că marea majoritate a oamenilor nu-l vor afla niciodată. Dar odată şi odată adevărul va ieşi la iveală. Din anul 1995, de când am publicat concluziile la care am ajuns, au apărut noi şi noi dovezi, materiale şi studii, care atestă veridicitatea informaţiei expuse de mine, şi anume, că receptorii periferici ai glutamatului şi aspartamului pur şi simplu ucid oamenii."

Dr. C. Trocho din Spania a condus în anul 1998 cercetările asupra modului în care aspartamul influenţează ADN-ul. Experimentul său a fost denumit Studiul Barcelona sau Raportul Barcelona, deoarece a fost susţinut de conducerea Departamentului de Biologie al Universităţii din Barcelona . Apoi, cariera sa a fost atacată de producătorii de aspartam. El a mărturisit ulterior că nu va mai realiza niciodată un alt proiect de cercetare referitor la aspartam. Mai târziu, şi alţi cercetători au fost forţaţi să facă aceleaşi lucruri.

În lumea ştiinţifică, este foarte cunoscut cazul dr. John Yiamouyannis, biochimistul de la Departamentul de Lucrări Chimice al Fundaţiei Naţionale pentru Sănătate (National Health Foundation) din SUA şi membru al Societăţii Americane de Chimie (American Chemical Society), care a fost şi el şantajat, atunci când studia efectele fluorurării, în anul 1989.. A fost concediat pentru că a refuzat să tacă şi totodată i s-a interzis să îşi publice lucrările şi cercetările despre toxicitatea fluorurării. Şeful său a declarat: „Am fost nevoiţi să facem aceasta, pentru că am fost ameninţaţi că, dacă nu tăcem, ne vom pierde finanţarea...." Dr. John Yiamouyannis ar fi vrut să dezvăluie adevărul, dar a fost concediat. Apoi, Departamentul a primit un premiu uriaş în bani de la compania Colgate-Palmolive.

După ce a făcut cunoscute rezultatele studiului său asupra hranei preparate la microunde, dr. elveţian Hans U. Hertel a fost acuzat de Asociaţia Dealerilor pentru Aparate Electrocasnice şi Industriale că periclitează afacerile companiilor din acest domeniu. În urma acţionărilor repetate în justiţie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg i-a dat medicului câştig de cauză, în procesul Hertel versus Elveţia, iar statul elveţian i-a plătit acestuia o compensaţie de 40 000 de franci elveţieni pentru că i-a încălcat dreptul la libera exprimare.

Dr. Russell Blaylock, neurochirurg: „«Ei» chiar urmăresc aceasta: în America au votat o lege simultan în mai multe state, conform căreia nimeni în afară de medicii nutriţionişti nu are voie să vorbească despre alimentaţia şi despre nutriţia corectă. Mai multe state au votat această lege. Aceasta înseamnă că biochimiştii şi ceilalţi medici nu au voie să vorbească despre sănătate?! Este ridicol!"

Cunoaşterea înseamnă putere

Transformarea începe cu fiecare dintre noi. Fiecare om are dreptul la libertate, sănătate şi cunoaştere, pentru evoluţia sa individuală şi a planetei. Medicina, agricultura, industria alimentară şi, practic, toate domeniile existenţei moderne sunt controlate de câţiva oameni din vârful „Sistemului"
– giganţii petrochimiei, ai complexului militaro-industrial şi ai băncilor lumii – care câştigă enorm de pe urma planurilor lor ticăloase, în detrimentul umanităţii.

Atâta timp cât totul pe pământ se va măsura în latitudinea profitului financiar şi longitudinea creşterii economice, nu vom fi niciodată liberi! Cât timp vom continua să lăsăm puterea, banii, gândirea, sănătatea şi libertatea noastră în mâinile „Sistemului", nu vom fi niciodată mai mult decât nişte sclavi controlaţi şi manipulaţi mental, sclavi care au iluzia că sunt liberi. Însă pe măsură ce devenim conştienţi de adevărul ascuns în spatele aparenţelor, înţelegem că putem să acţionăm împotriva limitărilor impuse de „Sistem" şi să ne eliberăm de această iluzie ţesută de „ei", care a devenit treptat lumea noastră.

A venit timpul să ne trezim la realitate şi să ne cerem plini de curaj dreptul de a fi liberi, de a cunoaşte adevărul şi de a ne alege singuri modul de a trăi, de a mânca, de a ne vindeca. Am ajuns să trăim în această iluzie creată, tocmai pentru că am permis să fim manipulaţi de către cei care vor să controleze aproape totul.

A venit timpul, mai mult ca oricând, să punem capăt acestei dominaţii distrugătoare de pe planetă. În momentul în care vom înţelege că noi, majoritatea oamenilor, suntem cei care îi ajutăm în mod inconştient, prin ignoranţa şi lipsa noastră de reacţie, pe aceşti câţiva, puternici şi perfizi, să se menţină pe poziţie, „ei" nu vor mai avea nici o putere asupra noastră.

Dacă înţelegem că NOI suntem singurii responsabili pentru tot ceea ce ni se petrece, şi nu aceşti „ei" ascunşi, ei nu vor mai putea să hotărască în locul nostru şi să îşi continue acţiunile diabolice. Căutarea adevărului, plină de curiozitate, cu mintea deschisă şi cu dorinţa sinceră de a-l descoperi este un atribut al inteligenţei. Căutaţi cât mai multe informaţii despre ceea ce mâncaţi, despre remediile cu care vă trataţi sănătatea, despre „ingredientele" care vă compun viaţa.

Românilor inteligenţi şi cu bun simţ le va fi, sperăm, de un real folos destăinuirea acestor adevăruri cutremurătoare, care cel mai adesea le sunt ascunse cu bună ştiinţă.

Cunoaşterea ne face liberi şi sănătoşi!

Pamântul gol (partea V. )

Inelul din jurul deschiderii

Exploratori ai Arcticii au reusit sa arunce o privire dincolo de marginea deschiderii polare nordice, spre lumea din interiorul sferei planetare, si s-au întors înapoi aici pentru a ne aduce probe si evidente ale existentei deschiderii polare. În cele ce urmeaza vom detalia pe aceasta tema.

Harta alaturata ilustreaza pozitia probabila a deschiderii de nord (figurata ca un oval verde).

Putem începe calatoria noastra virtuala în jurul deschiderii. E suficient sa spunem ca Polul Nord (asa cum a fost el localizat astazi) este vizitat si în prezent, si nu s-a gasit nici-o deschidere nordica, dar credem ca este foarte aproape.

Dupa cum am vazut, fotografiile de la Polul Nord arata o apropiere uluitoare si nefireasca a orizontului. Sa mai amintim si celelalte anomalii polare, cum ar fi o încalzire suspecta a vremii, prezenta mamiferelor în zona, si migratia pasarilor calatoare spre nord.

Ceea ce ne intereseaza la expeditia realizata de dr. Fridtjof Nansen si echipa sa de la bordul navei norvegiene Fram, între 1893 si 1896, este faptul ca traseul descris este atipic si probabil ca a ajuns foarte aproape de deschiderea polara.

La consultarea hartilor lui Nansen din cartea sa "Farthest North", vom descoperi un zig-zag ciudat între martie si aprilie 1894, când se afla în apropiere de 80 grade latitudine Nordica si 135 longitudine Estica. Cu câteva luni mai înainte, dr. Nansen a trebuit sa-si ajusteze pozitia calculata cu o diferenta de aproape 1 grad în numai zece zile. Este foarte improbabil ca ei sa se fi deplasat atât de repede într-un timp atât de scurt.

Un lucru e sigur: nu erau deloc niste amatori. Toate ciudateniile traseului lor au fost semnalate constiincios si sincer chiar în jurnalul expeditiei. Daca ne imaginam cadranul unui ceas suprapus peste deschiderea nordica, traseul lor ar fi undeva pe la ora 5, iar insulele rusesti sunt la ora 6, pozitia polului undeva la ora 9 sau 10, insulele canadiene la ora 12, iar strâmtoarea Bering la ora 2.

George W. De Long a trecut prin strâmtoarea Bering în august 1879, la bordul navei Jeanette. Câteva zile mai tarziu, pe 6 septembrie, nava a fost prinsa si blocata între gheturi. Pozitia era la 71:35 N, 175:06 E. Doi ani mai târziu, nava se scufunda la nord de insulele Siberiene (77:15 N). Asadar, nava s-a plimbat prin zona polara fara sa ajunga la deschidere. Asta ne face sa credem ca deschiderea nu ajunge pâna la latitudini din zona 70 - 75 N, cel putin cât priveste zona Alaska - Siberia.

Putem încheia calatoria noastra virtuala în jurul deschiderii polare amintind zborul cu dirijabilul al lui Roald Amundsen în mai 1926. El a trecut pe deasupra Polului Nord, apoi s-a îndreptat la 170 W spre strâmtoarea Bering dintre Alaska si Siberia. El aminteste câteva anomalii polare: încalzirea aerului si a apelor marii, si prezenta pasarilor de uscat prea departe de coasta.

Dar si mai interesant este ca atunci când dirijabilui lui Amundsen a ajuns în strâmtoarea Bering, se afla la peste 150 Km distanta de costa, în interiorul teritoriului rusesc. Asta ne sugereaza ca dirijabilul s-a deplasat de-a lungul unei depresiuni ca o farfurie (zona deschiderii polare), iar curbura neregulata i-a modificat cursul, ajungând în Siberia, pe o tangenta usoara.

Dirijabilul a zburat deasupra norilor, majoritatea timpului ca o patura compacta si continua, ceea ce da posibilitatea ca sa fi ajuns chiar dincolo de marginea deschiderii, fara ca ocupantii sa-si fi dat seama, având o vizibilitate zero. Aerul cald din interiorul planetei se amesteca cu cel rece din zona polara si astfel se produc ceata si norii.

Este foarte probabil ca deschiderea sa se afle între zona în care Nansen si echipajul sau au avut acele anomalii (localizata pe partea siberiana), si pâna spre partea canadiana, peste bazinul polar de nord.

Pâna acum toate probele sunt circumstantiale. Dar haideti sa vedem alte marturii care nu pot fi ignorate. În cartea sa "Patru ani în nordul alb", amiralul MacMillans aminteste câteva marturii ale altor persoane despre zona polara pe care a strabatut-o.

Capitanul Richardson spune: "Eschimosii de la Pont Barrow au o traditie conform careia o parte a tribului lor a calatorit departe în nord, pe banchize de gheata, pâna la un tarâm deluros locuit de oameni asemeni lor care vorbeau limba lor si care i-au primit ca oaspeti. Dupa o sedere îndelungata, într-o primavara în care gheata a ramas nemiscata, ei s-au întors fara probleme acasa si au povestit totul".

În 1850, capitanul Mc Lure, aflându-se în largul coastelor Alaskai, a scris în jurnalul sau ca "judecând dupa caracterul ghetii si prezenta unei zone umbroase pe cerul îndepartat, trebuie sa existe o zona de uscat undeva mai la nord".

Marcus Taker, în revista National Geographic din 1894, scria sub titul "Un tarâm nedescoperit în largul coastelor Alaskai" ca "se afirma adesea ca indigenii care ierneaza între golful Harrison si Camden au vazut pamânt la nord, în zilele senine si însorite de primavara".

Singurul raport ferm de descoperire a zonei de uscat a fost facut de capitanul John Keenan în 1870, când se afla la comanda vasului Stamboul. El a spus ca dupa ce au vânat câteva balene, vremea a devenit atât de rea încât a trebuit sa mearga spre nord. Dupa câteva zile, ceata s-a risipit si întregul echipaj a vazut foarte clar pamant uscat la nord de ei.

În iunie 1904, dr. R. A. Harris de la U.S. Coast and Geodedic Survey, a publicat în revista National Geographic motivele sale pentru care crede ca exista pamânt nedescoperit în zona polara. El aminteste ca s-a descoperit masa lemnoasa siberiana plutind în apele din sudul Groenlandei. De asemenea, s-au facut observatii aspura traseului ghetii polare, al navei Jeanette, si alte observatii despre mareele de pe coasta nordica a Alaskai.

Dar toata aceasta colectie de marturii este doar partea vizibila a aisbergului daca o comparam cu cele ale dr. Cook, amiralului Peary si chiar marturia amiralului MacMillan. Acestia trei au fost foarte activi în zona insulei Ellesmere (cea mai nordica parte a Canadei), aflata lânga vârful Groenlandei. Zona se afla la doar 6 grade de Pol.

Din diverse zone înalte, ca si de la nivelul ghetii, pe parcursul a zece ani, acesti trei exploratori au observat în departare un peisaj muntos care se desfasura pe o treime de orizont, cam 120 de grade în jurul lor. Peary mentiona prezenta unor vârfuri înzapezite în 28 iunie 1906. MacMillan a organizat o expeditie care a facut o incursiune de 200 Km dupa ce a vazut în departare noul pamânt, spunând ca a reusit sa distinga dealuri, vai, vârfuri muntoase înzapezite, toate astea în aprilie 1914.

Dr. Cook a vazut si el acest pamânt. Dupa ce a ajuns la Pol, s-a întors pe o ruta ocolitoare pentru a trece mai aproape de zona noua. Ca si ceilalti exploratori, el a trecut toate acestea în jurnalul sau. În plus, a facut si fotografii. Prin urmare, avem câteva marturii depre observarea vizuala a acestui tarâm, ba chiar si o colectie de fotografii care ar fi trebuit sa se afle la Biblioteca Congresului SUA, dar care, în mod ironic, nu mai poate fi gasita.

Cu toate acestea, dr. Cook a publicat în cartea sa una dintre aceste fotografii, asa încât avem si o evidenta vizuala. Fotografia a fost scanata cu o rezolutie buna de Jan Lamprecht si re-publicata în cartea sa "Planete goale", cu titlul "Desenul 31". Acolo se vede clar ca noul tarâm nu poate fi confundat cu banchiza de gheata.

Este însa foarte probabil ca toate observatiile vizuale relatate de Cook, Peary si MacMillan sa fie o reflexie mai îndepartata (cu probabil sute de km) a terenului localizat mult dincolo de marginea deschiderii. Anomaliile de curbura sunt "vinovate" de propagarea la o asa distanta a imaginilor unui pamânt aflat cel mai probabil în interiorul planetei, foarte aproape însa de deschiderea nordica.

Foarte interesant de notat aici si mirajul observat de Nansen, un miraj al mini-soarelui interior al Pamântului, conform descrierilor sale. Însemnarile Lui Cook si Peary sustin ideea ca deschiderea nordica nu este departe de Polul Nord, probabil la numai 5 grade, în interiorul zonei marcate pe harta cu un oval verde.

Veti spune, pe buna dreptate, cum de nimeni nu a vazut înca aceasta deschidere? Este foarte probabil ca majoritatea exploratorilor polari sa fi trecut pe marginea ei, fara sa-si dea seama. Si iata cum...

Curse aeriene comerciale zboara astazi în zona, si trec pe acolo, dar niciodata direct spre deschiderea nordica. Dar de ce avioanele de azi nu zboara direct spre aceasta deschidere? Aparatele moderne de zbor se ghideaza dupa un sistem ce masoara câmpul magnetic. Pe masura ce se apropie de zona deschiderii, perturbatiile magnetice si anomaliile sunt tot mai puternice, astfel încât sistemul de navigatie al avionului este inutilizabil.

Desigur, în aceasta situatie se considera ca avionul este deasupra Polului Nord. Însa, cum sistemul de navigatie arata valori total anapoda, cum poate cineva sa fie sigur de pozitia exacta a avionului? Si care pilot ar fi atât de curajos încât sa mai stea pe-acolo sa vada ce se mai întâmpla?

Manevra standard pe care pilotul trebuie sa o realizeze, atunci când se apropie de pol, este sa execute o întoarcere cu 90 de grade a traiectoriei pâna când instrumentele îsi revin la o functionare normala, si apoi sa revina la directia originala.

În acest fel, orice pilot de avion, în momentul în care se apropie prea mult de aceasta zona cu grave perturbatii magnetice, nu face decât sa se re-orienteze prin a ocoli deschiderea polara, astfel încât va zbura întotdeauna paralel cu marginea acesteia, niciodata direct spre ea. Cu alte cuvinte, tot timpul pe margine, niciodata spre interior.

Dar ce mai spunem de exploratorii arctici? Numeroase echipe s-au apropiat de Polul Nord dinspre unghiuri diferite si chiar s-au întâlnit acolo. Cum de nu au ajuns în dechidere?

Datorita formei elipsoidale a deschiderii, se da iluzia ca o persoana care ar calatori spre deschidere avanseaza foarte mult înspre nord datorita anomaliilor de curbura care, în plus, creeaza si iluzia ca traseul a fost în linie dreapta, când, în realitate, a intervenit o deviere neobservata intrând pe marginea deschiderii si apoi iesind la fel de "gratios", ca un fel de tangenta. Persoana va spune sincer ca a trecut exact prin mijlocul zonei însa nu a vazut nici-o deschidere, ba chiar a ajuns la locul de sosire planificat.

Deschiderea nici nu poate fi observata asa usor, pentru ca nu exista nici-un unghi drept care sa ne "sara în ochi". Terenul este aproape plan, trecerea se face gradual, fara fracturi spectaculoase. Schema alaturata ofera o explicatie grafica. Vizibilitatea se rezuma însa la o distanta analogica de 1 mm în aceasta schema, astfel încât singurul lucru ciudat pe care l-ar observa este apropierea uluitoare a liniei orizontului, datorate curburii spre interior, asa cum stau marturie numeroase fotografii actuale.